Acasă Blog Pagina 2

Maria Nechita și Oana Maria Ene, două tinere buzoience care fac istorie, scriind despre istorie

Vine o vârstă în viața unui adolescent când devine curios. Începe să pună întrebări despre familia din care face parte, arborele genealogic, despre războaiele în care a luptat străbunicul. Brusc, acel cufăr pe care îl păstrează orice bunic respectabil în casa de la țară devine fascinant. Bunicul scoate, docil, cufărul. Șterge, cu stângăcie, praful de pe el, oftând. Fotografiile și scrisorile vechi sunt scoase și mângâiate cu emoție și respect. Foile de zestre sunt citite cu un zâmbet șugubăț pe față.. Parcă nu îi vine a crede că străbunica a primit perne, plăpumi, animale și pământ, când s-a căsătorit. Mai apoi, pe fundul cutiei de lemn roasă de cari, descoperă niște medalii. Și livretul militar al străbunicului. Și întrebările încep să se succeadă cu viteza luminii, bulversându-ne pe noi, părinții. Adolescenții care mai au bunici sunt norocoși, pot primi răspunsuri măcar la o parte din întrebări. Și uite așa, istoria familiei este transmisă mai departe, încă o generație măcar…

E important să ne cunoaștem istoria, a neamului, dar mai ales a familiei, pentru că în cuferele vechi se găsesc nu doar bucăți de istorie, ci povești de viață ale unor oameni de-ai noștri, peste care nu ar trebui să se aștearnă praful. Ne ajută pe noi, urmașii celor care au lăsat câte ceva în cufăr, să ne cunoaștem mai bine și să ne înțelegem mai bine. Grozav este că se găsesc oamenii potriviți care să îi încurajeze pe adolescenții noștri să își dorească să afle poveștile de viață ale străbunicilor lor, într-o epocă în care Instagramul și Tik Tok-ul reprezintă punctele de interes maxim.

Asociația Culturală „Istoria din Casă în Casă” a organizat competiția națională „TREASURE HUNT – ISTORIA DIN CASA MEA”, care s-a dovedit a fi chiar o vânătoare de comori a adolescenților, în casele bunicilor, în sertare nedeschise de mult timp, în amintirile bunicilor, părinților, unchilor și mătușilor.

Primele două locuri la acest concurs național la care au participat 43 de adolescenți din aproape toată țara au fost ocupate de Maria Nechita (locul I) și Oana Maria Ene (locul al II-lea), ambele eleve ale Colegiului Național Bogdan Petriceicu Hașdeu. Acestea au intrat în competiție sub îndrumarea profesorului Dănuț Solcan, omul care face minuni cu sufletele elevilor lui. ”Competiția a urmărit realizarea unui liant între generații prin descoperirea istoriei familiei. Această <vânătoare de comori> înseamnă întoarcere spre istoria familiei, spre trecutul relativ recent, până la Al Doilea Război Mondial și perioada comunistă; s-a mers cu relatarea istoriei cu 70-80 de ani în urmă. Am avut doi copii înscriși în această competiție, aflată la prima ediție; sunt eleve de la <Matematică-Informatică bilingv>. Au realizat niște articole absolut impresionante; unul dintre articole o să apară în revista noastră (n.r. „În Agora”). Copiii au și desenat; eleva care a luat premiul I a făcut niște desene foarte frumoase. Pentru concurs li s-a cerut să parcurgă bibliografie, iar lucrările lor să conțină un aparat critic, pentru că este vorba despre realizarea unei lucrări științifice”, povestește profesorul Dănuț Solcan.

Pe Maria, concursul chiar a ajutat-o să redescopere comoara din casa bunicilor. ”Am aflat despre concursul , organizat de Asociația Culturală , de la domnul profesor Solcan, la ora de istorie. Încă de când a deschis discuția, mi-am amintit de comoara din casa bunicilor. Mă pasiona de mult timp acest subiect, pentru că auzisem prin casă povești legate de încercările îndurate de străunchiul și de străbunicul meu în penitenciarele comuniste. Aveam fotografii de-ale lor, mărturii lăsate scrise și, cel mai important, ceasul de la care a pornit totul. I-am împărtășit dorința mea de a participa la concurs domnului profesor (se potrivea perfect cu tematica acestuia) fără intenția de a obține vreun premiu, ci din dorința de a face cunoscute niște fapte pe care înaintașii mei și-ar fi dorit să le aducă la lumină. Vremurile de atunci nu le-au permis însă. Entuziasmul domnului Solcan m-a motivat și mai mult, iar implicarea și sufletul pe care l-am pus împreună au dus la noi descoperiri: obiecte, documente și fapte pe care ar fi fost păcat să le dăm uitării. Sunt suferințele unor oameni nevinovați. Mulțumesc mult tuturor celor care m-au ajutat să le fac cunoscute!

Oana s-a bucurat că a avut oportunitatea să îmbine două dintre pasiunile ei, istoria și scrisul. ”Prima dată am descoperit scrisoarea străbunicului meu către mama lui, la bunicii mei acasă, apoi am discutat pe tema aceasta cu bunicul și cu mama. Ei mi-au relatat povestirile străbunicului și toate întâmplările prin care a trecut în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și nu numai. M-a impresionat faptul că 9 ani din viață i-a dedicat în întregime armatei romane, iar mai apoi am descoperit pe internet Monitorul Oficial din 1941, în care Ioan Dulgheru era menționat în lista soldaților decorați de Regele Mihai.

Spune că s-a documentat timp de o lună pentru a aduna toate informațiile necesare redactării eseului care i-a adus locul al II-lea. Am fost curioasă și am întrebat-o care i-au fost sursele de unde și-a cules informațiile: ”Relatările mamei și ale bunicului, Monitorul Oficial din acea vreme, fotografiile cu străbunicul și scrisorile familiei lui, documente on-line publicate de Armata a 2-a Română în care străbunicul meu a fost înrolat”. În mod evident a muncit serios și a dedicat mult timp documentării și redactării eseului și, cu siguranță, toți cei 43 de participanți au făcut la fel.

De tinerii ăștia trebuie să fim mândri. Pentru că sunt vocile generației lor. Pentru că sunt inteligenți, curioși, creativi, analitici, competitivi, pun pasiune în ceea ce fac și ne redau încrederea că suntem pe mâini bune, dacă știm să îi ascultăm, să îi susținem, să îi îndrumăm și să îi încurajăm. Știu să se concentreze pe lucrurile serioase, știu să se distreze, au simțul umorului și se bucură de pasiunile lor. Sunt niște lecții de viață pentru fiecare dintre noi.

PUBLIC SPEAKING | Ep. 4.4 Opt paşi pentru a pregăti şi susţine un discurs important: discursul și finalul discursului

DISCURSUL
Primele 60 de secunde sunt, practic, cele mai grele din tot discursul, iar acest lucru se poate depăși ușor dacă postura ta fizică emană încredere și fermitate, dacă păstrezi controlul pe respirație și te relaxezi, dacă te pregătești și înveți pe derost primele 3 – 4 fraze, dacă vorbești tare, clar și fără grabă.

Nu sta cu ochii în hârtii, în slide-uri sau în podea. Privește în față, uită-te la publicul tău, stabilește contact vizual cu cât mai mulți oameni din auditoriu. Acest lucru te va ajuta să iei presiunea de pe umerii tăi, iar ei se vor simți importanți. Publicul are nevoie să se simtă băgat în seamă și observat. Să știe că este importantă prezența lui acolo. La urma urmei, scopul tău este să transmiți idei și mesaje, dar și să te asiguri că acestea au fost recepționate, iar acest lucru îl poți face doar dacă atenția ta nu se îndreaptă doar către propria persoană. Discursul tău ar trebui să nu fie despre tine și pentru tine, ci despre ei și pentru ei.

Un bun orator este, în primul rând, un foarte bun ascultător. Asta înseamnă că este important să observi ce se întâmplă în jurul tău și cu tine, să fii cât mai prezent posibil. Dacă ți-ai dezvoltat această capacitate, poți observa toate reacțiile pe care publicul tău le are, iar în funcție de ele îți poți adapta discursul. Nu uita să faci pauze. Ele îi ajută pe cei din public să analizeze și să asimileze ce ai transmis, prin procesul de asociere, care se desfășoară automat în mentalul lor. Pauzele te ajută și pe tine, pentru a respira și pentru a te concentra asupra ideilor următoare și asupra stilului în care alegi să îți continui discursul. Nu rămâne nemișcat în scenă, dacă acest lucru nu este firesc pentru tine. Poți face câțiva pași. În plus, aceasta este o modalitate foarte bună de a atrage atenția, dar și de a elimina tensiunea acumulată în corp. Dacă în timpul discursului tău vor apărea elemente neprevăzute, rămâi calm și tratează-le cu umor, cât se poate de natural.

În cazul în care te confrunți cu blocaje, tratează-le cu medicamentul natural: RESPIRAȚIA. De regulă, blocajele apar atunci când atenția ta este îndreptată către tine. Iar în interiorul mentalului tău se desfășoară așa zisa auto – analiză, care se transformă cu ușurință în autocritică, printr-o perceție subiectivă și reală asupra a ceea ce poate gândi publicul tău despre tine. Rămâi prezent și nu lăsa imaginația negativă să preia controlul asupra ta.

Oricând, pe parcurs, poți ieși din ritm. De exemplu, poți folosi intonații diferite. Poți face o glumă sau poți pune o întrebare. Atenție, însă, dacă pui o întrebare publicului, așteaptă, primește și respectă răspunsul. De asemenea, poți adăuga o părere personală sau diverse analogii, așa cum ai stabilit în etapa de pregătire. Finalul discursului este foarte important și trebuie să îi acorzi atenția necesară. Publicul trebuie să fie din ce în ce mai implicat pe parcurs, iar la final trebuie să rămână cu esența discursului tău și cu un nivel de energie ridicat. Asta înseamnă că tu, la rândul tău, trebuie să depui efortul de a-ți ridica nivelul de energie la final sau, măcar să fii atent să nu scadă. Acesta este momentul tău. Fii fericit! Ai, în sfârșit, ocazia să inspiri oamenii, să îi ajuți, să le oferi ceva ce au nevoie.

Iată că am ajuns și la partea practică. Tema pe care ți-o recomand pentru acest pas este următoarea: înregistrează-te în timp ce spui un discurs pe o temă aleasă de tine. Fă o analiză obiectivă asupra acestei înregistrări și adu-ți aportul pentru a îmbunătăți discursul tău, repetă procesul de 2 – 3 ori, relaxează-te și lasă autocritica deoparte. Nu uita: nu există discurs perfect dar, dacă ți-ai atins scopul, atunci discursul tău este perfect!

FINALUL DISCURSULUI este cel mai simplu: tot ce trebuie să faci este să nu te grăbești să ieși din scenă și să primești aplauzele zâmbind. Bucură-te că ești acolo! Savurează-ți succesul, culege roadele muncii tale!

Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

PUBLIC SPEAKING | Ep. 4.3 Opt paşi pentru a pregăti şi susţine un discurs important: repetiția și pregătirea cu 30 de minute înainte de discurs

REPETIȚIA
Avem nevoie de timp și experiente pentru a crea și asimila lejeritate și chiar confort, pentru a vorbi în public. Orice discurs trebuie mai întâi scos în lume și mai apoi șlefuit, în timp atingând chiar perfecțiunea sau împlinirea. Una din caracteristicile generale ale oamenilor este graba, de aceea mulți nu acordă timp pentru această șlefuire necesară unui discurs. Dacă ți-ai pregătit înainte discursul și cunoști foarte bine subiectul, vei obseva că ultimele prezentări vor ieși întotdeauna mai bine ca primele, din punct de vedere al siguranței de sine, siguranță care se obține în timp. Așadar, repetă! Discursul tău este într-o permanentă creștere. Poți oricând să mai adaugi, să mai echilibrezi sau să mai punctezi aspecte ce poate ți-au scăpat prima dată, dar vin natural o dată cu acumularea de experiență.

Am stabilit deja că ce ai tu de spus este important, deci nu limita accesul oamenilor la informațiile pe care le deții. Oferă-le și fă-o pe înțelesul lor. În funcție de publicul tău, deși îi oferi informații diferite, îți vei adapta discursul și felul în care prezinți, ceea ce însemnaă că te vei îmbogăți cu noi modalități de manifestare.

Prin repetiție, îți vei putea stăpâni foarte bine componentele, iar astfel vei putea să jonglezi cu intonații diferite, cu povești despre experiențele anterioare de la prezentări, cu modalități de a capta și direcționa atenția publicului către obiectivele setate. Chiar dacă discursul tău a ieșit foarte bine prima oară, nu înseamnă că acest lucru se va întâmpla și data următoare. Așadar, va trebui să nu te relaxezi, să nu uiți pașii anteriori și să depui și mai multă atenție pentru reușirea celei de a doua prezentări.

Repetiția este acea forță prin care tu, dacă o folosești conștient și nu mecanic, vei reuși să descoperi și să depășești toate blocajele și fricile ce au fost depuse în subconștientul tău în legătură cu vorbitul în public. Este același proces pe care îl folosește un părinte pentru a-și educa fiul sau fiica, un antrenor pentru a pregăti campioni sau un profesor pentru a transmite cunoașterea elevului.

Când vei fi în fața publicului, vei livra ceea ce ai și nu ceea ce ți-ai dori. De aceea apar blocajele. Pentru că una vrei și alta poți. Prin repetiție, dorința ta este transformată în putere, puterea de a transmite, de a impresiona și de a inspira auditoriul tău. Repetiția trebuie să se petreacă mai întâi în mintea ta, iar atunci când totul îți este foarte clar, trebuie să începi lucrul în planul fizic, prin implicarea activă a corpului. Prin repetiție, vei atinge perfecțiunea în tot ceea ce faci. Vei deveni, în timp, foarte încrezător în tine, pentru că ai muncit, ai lucrat, ai creat. Ai pus în tine informații corecte și, astfel, ai eliminat blocajele și fricile.

Iată că am ajuns și la partea practică. Exercițiul pe care ți le recomand pentru a aprofunda acest pas este următorul: alege-ți un subiect și vorbește pe baza acestuia 3 minute. Apoi, comprimă ideile principale într-un discurs de un minut. Caută esența discursului tău și exprim-o într-o singură frază. Fă acest lucru și cu alte subiecte, repetă și, astfel, vei atinge perfecțiunea.

PREGĂTIREA CU 30 DE MINUTE ÎNAINTE DE DISCURS.
Mai sunt 30 de minute și vei urca pe scenă. Bucură-te! Fii fericit! Așteptai demult acest moment și ești sigur pe tine, încrezător în propriile forțe. De ce? Pentru că te-ai pregătit și ai lucrat ca un profesionist, nu ai lăsat nimic la voia întâmplării. Momentul urcării pe scenă se apropie și, ușor ușor, începi să simți presiunea evenimentului. Nivelul de energie crește și astfel corpul tău devine dinamic, mobil, iar prin minte încep să îți circule tot felul de gânduri, cu o repeziciune fantastică. Da, bănuiești despre ce este vorba: emoțiile. Emoțiile încep să își facă simțită prezența și asta este bine, pentru că, fără emoții, ai fi un simplu robot. Fără emoții nu ai putea să magnetizezi publicul. Fără emoție nimic nu poate fi transmis și recepționat. Gândește-te la teatru, poezie, muzică. Cum ar fi toate acestea fără emoție?

Așadar, ingredientul secret care face ca un discurs să fie important și memorabil își face apariția și crește în intensitate pe măsură ce momentul urcării pe scenă se apropie. Conștientizează-ți emoțiile! Prețuiește-le! Asumăți-le! Și devino stăpân pe ele! Preia controlul, folosindu-te de minte și de corp. Ai încredere în tine și nu te lăsa cuprins de panică, de frică și de tot felul de viziuni în care lucrurile devin negative. Alege să ai viziuni pozitive, gândește pozitiv și totul va fi minunat, pentru că ai muncit, te-ai pregătit și totul îți este foarte clar.

Fii calm, relaxat și preia controlul asupra respirației. Respiră conștient, respiră abdominal, încet și profund, de mai multe ori. Mintea se liniștește și, astfel, te poate ajuta să te concentrezi asupra a ceea ce ai tu de făcut. Îți recomand să faci câteva exerciții de dicție pentru încălzirea mușchilor feței. Este bine să eviți băuturile dulci și energizante, cu 30 de minute înainte de discurs. Bea apă! Asigură-te că vei avea un pahar cu apă lângă tine pe toată perioada discursului. În felul acesta vei evita efectul de gură uscată. De asemenea, verifică tot ce înseamnă partea tehnică și materialele pe care le vei folosi. Asigură-te că nu ai uitat nimic, acomodează-te cu spațiul și urcă pe scena pe care urmează să ții discursul. Îți recomand să găsești un loc unde poți fi singur pentru 5, 10 minute, pentru a te relaxa și pentru a repeta în mental toată structura. Vizualiză-te pe tine stăpân, încrezător și puternic.

Dacă discursul tău este foarte important și îl susții în fața unui auditoriu numeros, îți recomand să ai un ajutor. Un prieten sau un asistent care să se ocupe de partea tehnică și cea organizaorică, astfel încât tu să te poți concentra asupra a ceea ce ai de spus. Verifică-ți ținuta și adoptă o postură fizică corespunzătoare: spatele drept, pasul ferm și încrezător. Pune-te în starea de a face și fii atent la nivelul de energie din corp. Fii armonios și evită agitația inutilă. De asemenea, evită să fii în preajma unor oameni agitați, panicați și negativi, salută-ți auditoriul, comunică, fii sociabil. Te vei armoniza cu publicul și în felul acesta startul discursului va fi mult mai ușor. Menține-ți focusul pe ce ai tu de făcut și lasă-i pe ceilalți să își facă treaba lor. Roagă pe cineva să-ți înregistreze discursul. Tu asigură-te că nu întârzii și că nu îți depășești timpul alocat. De asemenea, este foarte frumos și profesionist să începi la ora anunțată.

Iată că am ajuns și la partea practică. Tema pe care ți-o recomand pentru acest pas este următoarea:
1. Vizualizează cele 30 de minute înaintea discursului și asigură-te că nu lași nimic la voia întâmplării;
2. Crează-ți o stare de bine și menține-o conștient timp de 30 de minute. Nu lăsa să te influențeze absolut nimic.

Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

PUBLIC SPEAKING | Ep. 4.2 Opt paşi pentru a pregăti şi susţine un discurs important: pregătirea discursului și set-up-ul fizic, emoțional și mental

PREGĂTIREA DISCURSULUI
Acest pas este foarte important și, dacă i se acordă atenția necesară, va elimina din start temerile pe care le ai atunci când trebuie să vorbești în public, cum ar fi:
– rămân fără idei
– nu mă fac înțeles
– nu captez atenția publicului
– nu am timp să spun tot
– nu am cursivitate.

Când ai studiat despre subiectul tău, ai acumulat foarte multe informații, iar acum trebuie să le alegi pe cele mai importante și să le structurezi într-o ordine logică și coerentă. Dacă la început pare că nu ai o ordine a ideilor, acest aspect poate fi rezolvat notând ideile pe foi separate pe care, ulterior, le așezi în ordinea dorită, creând astfel o bază a discursului, cu care poți lucra în continuare. Tehnica notării ideilor pe hârtii separate a dus la mari descoperiri în istoria umanității, una dintre acestea fiind tabelul periodic al elementelor chimice creat de Mendeleev.

Există mai multe tipuri de discursuri și anume:
– discursul improvizat
– discursul ocazional
– discursul scris
De asemenea, există mai multe modalități de a structura un discurs. Cea mai eficientă și utilizată modalitate de a transmite informațiile este următoarea: spune-le ce le vei spune, spune-le și spune-le ce le-ai spus. Îți recomand să nu bombardezi publicul cu informații tehnice. Este important să găsești echilibrul între partea tehnică și componenta emoțională prin trezirea interesului și stârnirea curiozității. Nu toate informațiile pe care le oferi trebuie să fie deștepte și puternice. Publicul tău are nevoie de timp să proceseze și să înțeleagă informația pe care le-ai transmis-o.

Când îți pregătești discursul, caută să ții cont de introducere, cuprins și final. Mai întâi, enumeră ideile principale ale discursului tău. Apoi, detaliază-le! Dezvoltă aceste idei și, în ultimă fază, fă un rezumat prin repetarea ideilor esențiale ale discursului tău. Există posibilitatea ca pentru tine subiectul discursului să fie foarte clar în mintea ta. Dar de tine depinde ca aceste informații să ajungă și la interlocutori. Amintește-ți că cifra 3 este magică: de aceea este nevoie de acest format pentru ca publicul tău să rămână cu ideile principale. Tu ai avut timp să detaliezi subiectul și să te informezi temeinic asupra lui. Publicul tău, însă, va rămâne doar cu informațiile oferite de tine prin intermediul discursului tău. Alternează componenta tehnică a discursului tău cu ”floricele”. Acestea pot fi momente de întrebări și răspunsuri, pauze, povești, glume, analogii sau mișcare scenică. Interacțiunea cu publicul este foarte importantă, iar succesul discursului depinde de aportul tău personal, de autenticitatea ta, ca orator.

Dacă discursul tău îmbracă forma unei prezentări ce are nevoie de suport video, fii atent la încadrarea în timp. Nu ai vrea să fii în situația în care să treci repede peste slide-uri și să nu ai timp să le explici. De asemenea, fii atent la imagini. Acestea trebuie să fie clare și aerisite, iar textele nu trebuie să aibe greșeli de scriere. Nu sta cu spatele. Partea tehnică a prezentării este pentru a te susține și nu pentru a te acapara. TU ești important. EXPLICAȚIILE TALE sunt importante. Publicul poate să citească și singur.

De asemenea, un aspect foarte important de care trebuie să ții seama este nivelul tău de energie și impactul pe care discursul îl are asupra publicului. La începutul discursului, publicul va fi neutru. Însă, la sfârșitul acestuia, pe lângă informațiile valoroase pe care tu le furnizezi, cel mai important aspect este cel legat de starea lor emoțională, care trebuie să fie pozitivă. Pentru a te asigura că ai pregătit cum trebuie discursul tău, lucrează la el până când ajungi să îți placă atât de mult, încât să nu mai ai ce îmbunătăți. Să ai o stare interioară de împlinire, de mulțumire, de fericire și de nerăbdare să ajungi pe scenă să îl livrezi. Astfel, munca ta pregătitoare va anula emoțiile distructive și blocajele. Vei fi, în schimb, entuziasmat și încrezător în tine. Dacă ai nevoie și de o părere obiectivă asupra discursului tău, caută un prieten care să îl asculte imparțial și spune-i-l. Observă-i reacțiile, ascultă-i părerile, dar nu te lăsa influențat foarte mult. Fii atent la pregătirea primelor 60 de secunde. Primul minut este foarte important, în sensul că publicul ia decizii interioare în legătură cu tine, cu felul în care vorbești și cu energia ta.

Tema pe care ți-o recomand în legătură cu acest pas este următoarea:
– alege-ți un subiect care te interesează;
– structurează-ți informațiile pentru a obține un discurs de aproximativ 5 minute;
– spune discursul și înregistrează-l audio;
– ascultă înregistrarea și vezi ce trebuie îmbunătățit;
– nu fi foarte critic!

SET-UP-UL FIZIC, EMOȚIONAL ȘI MENTAL
Există o foarte mare diferență între a vorbi și a comunica. Atunci când vorbești, nu ești foarte interesat de ce a reținut interlocutorul tău. Când comunici, însă, te folosești de toate elementele pe care le ai la dispoziție: mental, emoțional și fizic. Dacă reușești să îmbini frumos aceste elemente, mesajul tău va ajunge clar și concret la interlocutor.

Secretul este să fii prezent și să nu permiți ca atenția ta să fie furată de emoții, de gânduri, care nu au legătură cu scopul și cu evenimentul în care te afli. Ancorează-te în prezent și devin-o conștient de obiectivul tău, și anume: livrarea discursului. Pune-te în starea de A FACE. Creează o congruență între cele trei componente ale tale: zona fizică, zona emoțională și mentală, punându-le să funcționeze în direcția dorită de tine.

Set-up-ul din punct de vedere fizic: în primul rând, activează-ți corpul, devino conștient de el. Amintește-ți de poziția 0. Această poziție va fi un punct de reper permanent pentru tine și te va ajuta să elimi tensiuni, obținând relaxare, naturalețe și echilibru. Alege să porți îmbrăcăminte confortabilă, în care să te simți bine. Fă exerciții de încălzire a mușchilor feței și începe cu câteva exerciții de dicție.

Set-up-ul din punct de vedere emoțional: pentru a fi calm și stăpân pe tine, nu uita să respiri. Respiră conștient, respiră profund și vei avea beneficii imediate. Acestea sunt un focus mult mai bun, detensionare, ancorare în prezent și eliminarea fricii. Dar cel mai necesar beneficiu care vine în urma unei respirații corecte este controlul emoțiilor. Pe lângă controlul respirației, nu uita să îți calibrezi nivelul de energie în funcție de momentul în care te afli. Este necesar să ai o atitudine deschisă spre a te conecta cu publicul. Ai încredere în tine. Ești pregătit! Fii entuziast, carismatic și zâmbește!

Set-up-ul din punct de vedere mental: este important ca înainte de discurs, în mintea ta să fie gânduri pozitive. Verifică în mental dacă ai acolo tot ce îți trebuie pentru un discurs. Și observă că știi deja tot ce este important să transmiți. Ai toate informațiile! Rulează în minte toată desfășurarea evenimentului, în ordine cronologică și imaginează-ți un final reușit. Astfel, subconștientul tău va ști ce are de făcut și nu se va panica. În acest pas trebuie să știi și să simți că ceea ce ai de spus este util pentru ceilalți. Trebuie să știi că îți meriți locul pe scenă și că e timpul să experimentezi ce înseamnă ”fără frică”. De tine depinde să oferi și să te bucuri de moment.

Urmează să intri pe scenă. Aceasta este etapa în care poți să uiți tot. Este în regulă! Doar respiră, liniștește-te și încearcă să observi tot ce se întâmplă în jurul tău și cu tine. Nu uita care îți este scopul! Folosește-ți corpul, zona energetică și emoțională, împreună cu intelectul. Crează o congruență între acestea, iar astfel vei fi autentic. Îți vei atinge scopul și vei avea un discurs de succes. Dacă urmezi cu atenție sfaturile din acest pas, vei intra cu încredere, claritate și entuziasm în scenă și te vei simți stăpân pe tine. Vei controla sala și vei transmite energia corectă. Astfel, vei descoperi plăcerea de a vorbi în public.

Iată că am ajuns și la partea practică. Exercițiile pe care ți le recomand pentru a aprofunda acest pas sunt următoarele:
– fă câteva exerciții de dicție: rostește tare, clar și exagerat;
– încarcă-te cu energie pozitivă. Acest lucru nu trebuie să depindă de exterior. Va trebui să fie alegerea ta conștientă.
– imaginează-ți schema discursului, un desen cu structura lui. Vizualizeaz-o până când capeți încredere totală.

Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

PUBLIC SPEAKING | Ep. 4.1 Opt paşi pentru a pregăti şi susţine un discurs important: scopul și subiectul

SCOPUL
Este foarte important să ai un scop puternic, clar și bine definit, pe care să îl urmărești pe toată perioada de pregătire a discursului și, bineînțeles, în timpul livrării discursului. Cel mai important este să crezi în scopul tău, acesta trebuie să fie real și realizabil, să atragă atenția și, în primul rând, să te motiveze pe tine însuți. Trebuie să fie un scop lăuntric, în care tu crezi cu adevărat, pentru că doar așa vei reuși să transmiți emoție și sentimente.

Dacă îndeplinești acest prim pas, va fi foarte ușor să atragi audiența de partea ta. Le vei aprinde și lor imaginația și vor reuși să gândească în imagini. Astfel, publicul se va conecta cu tine și va reuși să rămână conectat pe toată perioada discursului. Pentru că transmiți din toată ființa ta și pentru că doar scopul este acela care te încarcă de energie, de viață, de conținut emoțional, iar toate acestea vor fi molipsitoare și pentru ceilalți, oamenii vor intra în rezonanță cu tine.

Există oameni care stăpânesc foarte bine tehnica vorbitului în public, dar nu reușesc să transmită nicio emoție; vorbesc mecanic, rece, aduc publicului doar informație peste informație, conexiunea fiind inexistentă. Un discurs ținut pe un ton neutru, neînsuflețit, nu va capta atenția publicului. Va fi monoton și le va oferi posibilitatea celor care te ascultă să își lase mintea să zburde aiurea, fără a mai fi atenți la tine și la conținutul discursului tău.

Alții tremură de frica vorbitului în public fiindcă sunt de părere că nu știu cum să țină un discurs. Însă, când încep să vorbească despre un subiect drag lor, despre ceva ce cunosc foarte bine, brusc orice frică dispare și reușesc să se conecteze la public. Devin naturali, firești, iar cuvintele sunt cele potrivite. Gesturile sunt firești, mișcarea corpului este una naturală, iar inflexiunile vocii sunt reale. Publicul nu mai este în sală, ci este în povestea celui care vorbește.

Sunt sigură că ți s-a întîmplat și ție să vorbești cu înflăcărare despre ceva. Acele momente din viața ta sunt foarte prețioase. Adu-ți aminte de ele, supune-le atenției tale conștiente și, dacă vei face o analiză obiectivă, vei ajunge la aceleași concluzii prezentate mai înainte.

Pentru a scăpa de eventualele frici și blocaje ce apar atunci când vorbești în public, își recomand ca în fixarea scopului să iei în calcul faptul că scopul trebuie să fie unul altruist, să fie îndreptat către public pentru a ajuta, pentru a fi de folos. Atunci, toată energia și emoția ta vor fi direcționate corect. Este mult mai important scopul pentru care vei fi acolo, în fața publicului. Scopul te va conduce, te va ajuta și te va ghida. Nu căuta perfecțiunea în scopul tău, pentru că aceasta nu există. Caută, mai bine, să îți atingi scopul, oricare ar fi el.

Scopul poate fi de a informa, de a convinge sau de a inspira.

Dacă ți-ai atins scopul, atunci discursul tău a fost perfect. Evită să ai scopuri false. Scopul tău trebuie să depășească nivelul unei simple dorințe. El trebuie transformat în mod conștient în nevoie, în necesitate.

Scopul poate să fie unul interior sau unul exterior. Scopul interior este atunci când vorbești despre ce vrei și cum vrei. Aici, totul este foarte simplu: pentru că deja ai trăit experiența a ceea ce vei povesti, iar conexiunea cu publicul se va face cu ușurință. Tot ce trebuie să faci este să dezvolți tehnica. În cazul scopului exterior, vorbim de majoritatea situațiilor când oamenii sunt nevoiți să vorbească în public. În această situație trebuie să faci un efort conștient pentru a trece de la exterior spre interior, să îți asumi scopul, să devină al tău. Chiar dacă la prima vedere pare greu să faci acest transfer, el se poate face cu ușurință, căutând să găsești avantajele personale pe care le ai dintr-un discurs reușit. Avantajele sunt multiple și le poți găsi cu ușurință dacă răspunzi sincer la următoarele întrebări: de ce sunt acolo? ce îmi doresc să se întâmple? ce avantaje am eu și cum îi pot ajuta pe ceilalți? O dată ce ai găsit avantajele personale care pot fi financiare, de recunoaștere sau de dezvoltare a încrederii în sine, rămâne doar să te pregătești temeinic.

Există și câteva exerciții pe care le poți face:
– observă oamenii în discuții libere, caută să vezi care este scopul lor și cum încearcă să și-l atingă;
– testează diferite scopuri în discuțiile cu prietenii și vezi care este modalitatea naturală de atingere a acestora;

SUBIECTUL
Pentru a trece de la frică la bucuria de a vorbi în public, întotdeauna trebuie să cunoști și să stăpânești subiectul pe care îl expui. Astfel, te vei poziționa corect în raport cu ascultătorii tăi. Poziționarea trebuie să fie de cunoscător, dacă nu de expert. Indiferent dacă subiectul pe care îl vei aborda îți aparține sau este unul impus, este necesar să demarezi o acțiune internă de cercetare. Colectează informații din surse avizate, selectează-le și organizează-le în funcție de publicul tău, dar și de scop. Este mult mai important cum spui, față de ce spui. Studiază despre subiectul tău, asimilează informațiile, caută să le înțelegi și, în scurt timp, vor deveni ale tale și vei putea vorbi liber despre ele, ca un expert. Nu învăța mecanic și adaptează-ți limbajul în funcție de publicul tău. Este important să ții cont de faptul că fiecare persoană căreia i te adresezi are propria capacitate de înțelegere, în funcție de personalitate sau caracter.

Trebuie să mai ai în vedere următoarele aspecte: prea multe date tehnice pot plictisi auditoriul, prea multe glume denotă neseriozitate, prea multe ocolișuri denotă că ești nepregătit, iar dacă ești prea direct, riști să fii neprietenos. Ca să fii ascultat, trebuie să creezi și să păstrezi conexiunea emoțională, să găsești echilibrul în tot și în toate. Este dovedit științific că oamenii rețin puțin. În discursul tău caută să faci analogii, să spui povești, să dai exemple și să conectezi subiectul tău cu subconștientul publicului. Fii diplomat și uman. Alternează informațiile serioase și tehnice cu analogii și exemple care vin să susțină punctele tale de vedere. Aportul tău personal va oferi autenticitate și unicitate felului în care ai abordat subiectul. Vei avea un impact de lungă durată în fața publicului.

Îți recomand următoarele exerciții:
– alege un obiect care îți este drag și demarează o cercetare amănunțită asupra lui, creând o linie tempotală trecut – prezent – viitor și caută să răspunzi la următoarele întrebări: cum a apărut? de ce a apărut? cui îi este de folos? ce caracteristici are? ce povești pot fi asociate? care este viitorul lui?
– povestește unui prieten despre acest obiect și observă ce anume îi trezește cel mai mult interesul;
– folosește doar două propoziții pentru a descrie cât mai eficient acest obiect, vezi ce cuvinte sunt necesare.

Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

PUBLIC SPEAKING | Ep. 3 Arta vorbitului în public în epoca modernă

ORATORIA MODERNĂ
O dată cu declinul democrației, arta oratoriei s-a diminuat. În timpul Evului Mediu și al Renașterii, oratoria a fost în mare măsură limitată la sfera religioasă. Dar a reînviat în secolul al XVIII-lea, în timp ce Franța, Anglia și America au creat organisme parlamentare de guvernare, iar problemele de libertate au fost dezbătute puternic.

Discursul de la Gettysburg (alături de discursul „Casa dezbinată”) este unul dintre cele mai cunoscute și citate discursuri ale lui Abraham Lincoln. Ținut cu ocazia inaugurării cimitrului de la Gettysburg, construit pentru soldații căzuți în acele locuri în timpul războiului de secesiune, Lincoln, prin acest discurs, a redefinit războiul civil ca fiind o luptă nu doar pentru păstrarea Uniunii, ci ca „o nouă naștere a libertății” care avea să aducă adevărata egalitate tuturor cetățenilor și care avea să creeze o națiune unită. Iată câteva metode folosite în discursul său: și-a convins publicul prin argumente comune, în care credeau toți, a repetat cuvintele importante (noi de 10 ori, aici de 8 ori, dedicat/ dedicare de 6 ori, națiune de 5 ori), a structurat discursul cronologic (trecut-prezent-viitor), nu a fost subtil și nu a făcut aluzie, pur și simplu a folosit clar cuvintele care a îndemnat audiența la acțiune.

„Am un vis” (I have a dream) este titlul discursului de 17 minute al lui Martin Luther King Jr. în care a cerut egalitate rasială și încetarea discriminării. A fost un moment important pentru susținătorii drepturilor civile și este considerat cea mai importantă cuvântare a secolului al XX-lea; un discurs puternic care a avut un impact nu numai în Statele Unite ci și în restul orașelor mari ale lumii, unde oamenii îi împărtășeau visul pastorului baptist despre care John F. Kennedy a spus: „Este al naibii de bun!”. Ce anume a făcut ca discursul lui să fie o capodoperă oratorică? A făcut apel la surse emblematice precum Biblia, a invocat Declarația de Independență a Statelor Unite, Proclamația de emancipare și Constituția Statelor Unite, a folosit anafora, repetiția unor cuvinte la începutul propozițiilor (un procedeu stilistic utilizat pentru a accentua ideile), de asemenea a folosit repetarea anumitor cuvinte cheie (libertate de 20 de ori, noi de 30 de ori, a/ ale noastre de 17 ori, națiune de 10 ori, justiție de 8 ori și vis de 11 ori), a dat exemple specifice (locuri, orașe) pentru a trimite direct cu gândul la anumite evenimente pline de însemnătate ce s-au petrecut deja și a folosit metafore pentru a accentua ideile și pentru a face audiența să simtă și să vadă mai clar conceptul expus în discurs.

„Discursul infamiei” a lui Franklin D. Roosevelt este considerat ca fiind cel mai complex discurs din lumea politică de până atunci. Având doar 7 minute, discursul a fost o declarație dată în numele întregului popor imediat după ce Japonia a atacat America (Pearl Harbor). Roosevelt a optat pentru un discurs scurt, pentru un efect mult mai dramatic. Astfel, discursul a fost mult mai puternic mai ales datorită faptului că Roosevelt a insistat că posteritatea va împărtăși pentru todeauna viziunea americană privind atacul de la Pearl Harbor. De ce discursul său a fost de mare impact și a schimbat vieți? Prin primul paragraf scris cu atenție, Statele Unite deveneau victima inocentă a unei agresiuni japoneze. Președintele și-a ales în mod deliberat cuvintele și tonul vocii pentru a-și transmite ideile. Astfel, în loc să folosească o voce activă și să folosească fraze precum „Japonia a atacat Statele Unite”, Roosevelt a preferat să sublinieze statutul de victimă al țării sale. Aflându-ne în anii ’30, opinia publică americană era sceptică în privința idealismului. Roosevelt a trebuit astfel să ridice miza, aceasta fiind mai degrabă un apel direct la patriotism decât la idealism. Cu toate acestea, președintele se folosește de durerea și șocul suferite de poporul american pentru a stabili o legătură simbolică între aprilie 1917 și atacul de la Pearl Harbor. Pe tot parcursul discursului, tonalitatea denota realism. A accentuat și a repetat cuvinte precum „Japonia” și „a atacat” pentru a atrage atenția audienței asupra cuvintelor cheie (folosite de peste 7 ori într-un singur paragraf). Pentru a-și încuraja audiența, Roosevelt subliniază încrederea pe care o are în poporul american de a face față problemei impuse de Japonia, bazându-se pe o determinare neclintită a poporului. Acesta a asigurat populația că, chiar în acel moment, se luau măsuri pentru a proteja oamenii.

Pe 5 martie 1946, Winston Churchill ținea renumitul său discurs despre așa numita „Cortină de fier”. Iniţial, discursul lui Churchill nu s-a bucurat de prea mult succes, însă în anul următor, apelul lui la unitatea statelor democratice împotriva expansionismului sovietic devenise politică de stat în Marea Britanie şi în Statele Unite. La scurtă vreme după acest discurs istoric, Cortina de Fier devenea o prezenţă fizică: sateliţii din estul Europei ai URSS ridicau garduri de fier ghimpat între ei şi vecinii din Europa de Vest. Winston a mărturisit că discursul său (și dorința sa de a forma Statele Unite ale Europei) a fost cel mai important pe care l-a rostit vreodată. Datorită modului plin de carismă pe care l-a abordat în momentul discursului, l-a făcut pe Winston Churchill să rămână în istorie. A folosit metafore, zâmbete, analogii, a motivat și a convins audiența că ceea ce spune se poate înfăptui și a utilizat întrebările retorice. Prin afirmațiile la sentimentul publicului, cuvintele familiare și îndemnarea spre scopuri mult mai înalte, Churchill a reușit să schimbe viitorul.

A fi un orator bun înseamnă multă muncă.

Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

PUBLIC SPEAKING | Ep. 2 Istoria vorbitului în public, din Antichitate până în prezent

Înainte de a ne apuca serios de treabă, este foarte important să înțelegem ce înseamnă oratoria, de fapt. Ca orice artă, are o istorie. Care trebuie și ea știută, fiindcă ne va ajuta să înțelegem mai bine cum o putem deprinde.

Oratoria este o artă, arta de a compune și de a rosti discursuri, arta de a vorbi în public frumos, emoționant, convingător, cu pasiune și creativitate. Oratoria este considerată cea mai înaltă formă de artă deoarece cuprinde toate celelalte discipline. Este nevoie de o cunoaștere a literaturii, de o capacitate de a construi proza și de o ureche pentru ritm, armonie și muzicalitate. Oratoria nu înseamnă doar vorbire, ci înseamnă vorbire care apelează la sentimentele noastre cele mai nobile, animă suflete, stimulează pasiunile și emoțiile și inspiră. În perioadele de criză, război, durere, frică, oratoria reprezintă un ghid pentru cei care nu pot înțelege haosul, un mod care te poziționează pe drumul cel bun.

Puterea cuvântului vorbit este incontestabilă. În toate marile crize din istorie găsim mari discursuri care au influențat viitorul; discursuri importante, care au motivat oamenii să lupte împotriva nedreptății, să elimine tirania și să-și dea viața pentru o cauză nobilă. Cuvintele pot face oamenii să se schimbe, să râdă, să plângă, să-și redobândească valorile sau să simtă că sunt patrioți. Se spune că puterea oratoriei, a cuvântului, este asemănătoare cu cea a lui Dumnezeu. Desigur, chiar și cei mai răi conducători au știut acest lucru și au căutat să perfecționeze această abilitate în scopuri nefaste. Puterea cuvântului poate fi folosită în scopuri bune sau rele și vine cu o mare responsabilitate. Cei care susțin virtutea și bunătatea trebuie să fie pregătiți să vorbească cu aceeași măiestrie cu care care alții încearcă să convingă publicul să renunțe la valorile și principiile sale.

Oratoria în Grecia Antică
Grecia Antincă este locul unde discursul și vorbirea în public au fost ridicate la rang de artă. Primul care a dat startul unei „epoci de aur a oratoriei” este Pericle, al cărui discurs funerar – care reprezenta o glorificare a reușitelor atenienilor, formulat astfel încât să dea curaj spiritelor unui stat care încă se afla în război – a fost primul discurs mare care a fost scris pentru public și care a stabilit standarde pentru toate celelalte discursuri care i-au urmat. Cu toate acestea, Demostene este cel mai mare orator al tuturor timpurilor. Abilitatea sa de vorbire a stârnit un popor atenian cufundat într-o somnolență apatică, pentru a lupta împotriva lui Philip al Macedoniei.

Cu toate acestea, practica oratoriei nu se limita doar la elitele societății ateniene. Oratoria a fost considerată una dintre cele mai înalte forme de artă. A fost o parte esențială a educației fiecărui om, o bază pe care au fost construite toate celelalte activități academice și discipline. Stăpânirea oratoriei a fost considerată o parte esențială a unui om bine educat. Oratoria a înflorit rapid în Grecia Antică datorită funcției sale centrale în viața publică.

Oratoria în Roma
Arta oratoriei a fost lentă în Roma, dar a început să înflorească atunci când Imperiul a cucerit Grecia și a început să fie influențat de tradițiile sale.

Oratoria era reprezentată de două instanțe, Comitia (adunările în care oamenii dezbăteau adoptarea legilor) și Senatul. Oratoria romană a împrumutat o mare parte din stilul Greciei, deși au existat diferențe. Romanii erau mai puțin intelectuali decât grecii, discursurile lor erau mai slabe și ușor stilizate. Unul dintre virtuozii oratoriei rome a fost Cicero. El a rămas cunoscut ca „regele baroului” în viața politică a Romei și era considerat oratorul optim, cu un stil oratoric care îmbina asianismul (stil artificial, cu exces de patos și gesticulație exuberantă – la început de carieră) cu aticismul (argumentație simplă, logică, fără înflorituri).

Cele mai importante discursuri au fost cele patru „Catilinare” folosite de Cicero pentru a-l acuza pe Catilina de complot împotriva statului și de a-i cere să plece din Roma. Remarcăm că a folosit în discursurile sale: exordium – principium (introducere în problema aflată în discuţie), îl atacă pe Catilina ex abrupto (direct, fără introducere ) – procedeu retoric de mare efect, insinuatio (atragerea bunăvoinţei auditorilui) și narratio – confirmatio (prezentarea probelor auditoriului care este convins de adevărul celor susţinute). Cicero a urmărit să-şi atragă Senatul de partea sa, amintind de asprimea măsurilor pe care înaintaşii le luau împotriva duşmanilor periculoşi pentru stat. Prin narațiune, emfază, scriitura discursurilor lui, arta de a atrage și a încânta auditoriul, Cicero rămâne o figură importantă în oratoria Romei.

Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

PUBLIC SPEAKING | Ep. 1 Introducere în arta vorbitului în public

Îți dorești să comunici mai ușor cu cei din jurul tău? Vrei să știi cum poți atrage atenția unei audiențe? În general, oamenii cred că vorbitul în public nu e tocmai ușor, însă cu puțin exercițiu ar putea deveni o experiență plăcută pentru oricine. Un curs de oratorie te va ajuta să capeți încredere în tine, să transmiți mesajul clar, să îți folosești vocea și respirația așa cum trebuie și să îți placă să vorbești în public. Dacă ai vorbit măcar o dată în public și ți-au tremurat mâinile sau glasul, ți-au transpirat palmele sau te-ai fâstâcit, un curs de public speaking este fix ceea ce îți trebuie pentru a căpăta puțină încredere în tine. Abilitatea de a vorbi în public este una dintre cele mai importante capacități care trebuie dezvoltate. Aceasta îți poate determina succesul în carieră, capacitatea de a dezvolta o afacere sau chiar relațiile cu prietenii și familia.

Cursul de oratorie se adresează celor care doresc să evolueze atât în viața personală, cât și în viața profesională. Vei învăța să îți construiești discursul în așa fel încât să captezi cu ușurință atenția oricărui auditoriu. Știai că într-o conversație, vânzare, prezentare sau într-un discurs, cuvintele bine alese contează cel mai puțin? Cei care te ascultă sunt influențați doar într-un procent de 7% de informațiile pe care le primesc de la tine! Restul de 93% stă în felul în care le spui! Intonația, frazarea, mimica și atitudinea potrivită sunt cele care contează cu adevărat. La cursul de Public Speaking vei învăța, practic, arta „vorbelor bine spuse”, prin însușirea rostirii corecte a sunetelor dintr-un cuvânt, a găsirii ritmului, intonației, modulațiilor vocii, volumului și frazării potrivite. Astfel, vei obține maximum de impact în rândul celor care te ascultă. Vei deveni o persoană convingătoare, autoritară, seducătoare sau sensibilă, în funcție de interesul și aria ta profesională.

Trebuie să fii conștient că, la un moment dat în viață, mai mult ca sigur va trebui să vorbești în public. Fie că vei lua cuvântul la o ședință, fie că vei ține discursul la nunta celui mai bun prieten sau la o ceremonie de absolvire, la un moment dat te vei confrunta cu această situație. De tine depinde dacă rezultatul final va fi un succes sau un eșec.

Abilitatea de a ține o prezentare sau un discurs public este una care te va ajuta în multe aspecte ale vieții:
– Să-ți dezvolți încrederea în tine;
– Să îți creezi relații, să cunoști oameni noi;
– Să îți dezvolti abilitați de leadership, fiindcă vorbitul în public și capacitatea de a conduce o echipă sunt strâns legate între ele;
– Lumea te va percepe ca pe un expert în domeniul tău.

Există patru aspecte foarte importante pe care vom pune accent: felul în care respiri, dicția clară și frumoasă, mișcarea și atitudinea corpului și prezentarea unui discurs cu impact. Este foarte important să înțelegi că oratoria nu este un simplu curs de dicție și vorbit în public, ci este o călătorie ce te va ajuta să te cunoști mai bine și să te exprimi liber.

Cu toții știm că frica de a vorbi în public este una dintre cele mai mari frici ale oamenilor. Însă, aceasta poate fi combătută și transformată în plăcere, bucurie și entuziasm. Această frică nu este una naturală, cu care ne naștem. Este una dobândită din copilărie, când am fost expuși unui mediu în care ni s-au adresat fraze de genul: ”nu vorbi neîntrebat”, ”taci și ascultă”, ”vorbești numai prostii”, ”taci când vorbesc eu”, ”vorbești prea tare”, ”vorbești prea mult”, ”nu e important ce ai tu de spus”. De asemenea, o altă componentă a acestei frici este faptul că ne interesează mult prea mult părerea celorlați și imaginea pe care o avem în fața lor. Dar acum este momentul să îți recapeți și să îți îmbunătățești capacitățile naturale de a vorbi în public. Fiindcă părerea ta este importată, iar ce ai tu de spus este important.

Exprimă-te liber, vorbește, fă-te auzit!

Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

FOTOGRAFIE | Ep. 3 – Noțiuni tehnice introductive

NOȚIUNI TEHNICE INTRODUCTIVE
Noțiuni introductive despre diafragmă
Toate obiectivele foto și video sunt prevăzute cu diafragmă, un set de lamele dispuse concentric ce lasă să treacă prin obiectiv fasciculul de lumină necesar pentru formarea imaginii pe senzor sau film. Valorile diafragmei sunt un șir de numere crescătoare ce reglează intensitatea acestui fascicul. Setarea unei valori a diafragmei implică mai mult decât ajustarea cantității de lumină acceptate prin obiectiv. Ea reglează și câmpul de claritate în imagine, adică până la ce distanță imaginea este clară în fața și în spatele punctului de focalizare. În era digitală, diafragma se reglează electronic dintr-un buton, meniu, sau combinație de butoane ale camerei foto. Alegerea unei diafragme deschise, precum f/2.8 poate rezulta într-o imagine cu un subiect foarte bine evidențiat în prim-plan, clar, față de fundalul complet neclar. Prin obținerea acestui efect, diafragma poate fi ajutată și de către distanța față de subiect, lungimea focală a obiectivului, precum și dimensiunea senzorului.

Noțiuni introductive despre timpul de expunere
Pentru a putea înregistra o imagine fotografică, un aparat foto trebuie să lase lumina să impresioneze senzorul. Una din modalitățile prin care cantitatea de lumină care pătrunde poate fi reglată, este stabilirea unui timp în care senzorul este expus luminii: timpul de expunere. În interiorul aparatului, ultima barieră între obiectiv și senzor este obturatorul: un ansamblu de două perdele metalice care, la acționarea butonului de declanșare, se deschid în ordine pentru a expune senzorul. Timpul în care perdelele obturatorului stau deschise este numit timp de expunere și se măsoară în secunde. Pe lângă cantitatea de lumină pătrunsă, timpul de expunere influențează, în anumite condiții, și claritatea unei imagini. Folosirea unui timp de expunere prea lung, de exemplu, poate rezulta într-o imagine mișcată. Este o regulă comun acceptată necesitatea folosirii unui timp de expunere echivalent cu 1 pe distanța focală folosită sau mai scurt pentru obținerea unei imagini clare.

ISO – noțiuni generale
În afara timpului de expunere și a diafragmei, expunerea sau cantitatea de lumină înregistrată de senzor, mai este influențată și de sensibilitatea sa. Organizația Internațională pentru Standardizare – ISO a stabilit această metodă de măsurare a sensibilității senzorului. Senzorii aparatelor foto au o sensibilitate nativă, cuprinsă între 100 și 200 ISO. Asta însemnă că în lumina zilei, de exemplu, se pot face fotografii corect expuse, fără zgomot de imagine. Creșterea sensibilității ISO înseamnă, de fapt, amplificarea electrică a semnalului captat de pixelii senzorului, ceea ce la valori foarte mari poate duce la pierderea clarității, a saturației și, per total, a calității imaginii. Sensibiliatea ISO este o caracteristică tehnică ce diferă între modelele de aparate foto în funcție de dimensiunea senzorului, numărul de pixeli și procesorul de imagine. Cu toate acestea, la fotografierea în interior sau pur și simplu în lumină puțină, creșterea ISO poate ajuta la obținerea unui timp de expunere mai rapid necesar sau la folosirea unei diafragme mai închise pentru un câmp de profunzime mai mare.

Articolul de faţă face parte din cursul de artă fotografică realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

FOTOGRAFIE | Ep. 2.5 – REGULI DE COMPOZIȚIE: Rama naturală

Rama naturală
Când vine vorba de compoziția unei fotografii, rama naturală face referire la tot felul de obiecte, provenite din natură, căci lumea în care trăim este plină de astfel de elemente care pot constitui o ramă naturală pentru fotografiile făcute, precum copaci, arcade, tuneluri, ferestre, garduri, porți, etc.
Prin plasarea acestor elemente spre marginea cadrului poți ajuta la izolarea subiectului de restul elementelor înconjurătoare. Rezultatul? O imagine în focus care atrage privirea, în mod natural, către principalul punct de interes. De asemenea, ramele naturale te pot ajuta să ascunzi și elemente nedorite din cadru.

De asemenea, poate ți s-a întîmplat să fotografiezi o persoană sau un obiect stând în tocul unei uși sau în cadrul unui geam. Sau, stând în natură. Privitorului i se dezvăluie un fel de scenă în scenă, sau imagine în imagine. Astfel, tocul ușii sau al geamului s-a transformat într-o ramă naturală, ajutând la direcționarea atenției către subiectul principal al fotografiei.

Ca o regulă, ramele naturale trebuie să fie vizibile și ușor separabile de restul imaginii. Atunci când sunt utilizate în mod potrivit, ramele naturale conferă cadrului adâncime și integralitate. Atractivitatea și frumusețea acestor imagini se datorează doar parțial compoziției, la un nivel mai profund având legătură cu percepția. Practic, privitorului i se dezvăluie o poveste într-o poveste.

Obiectele sau lucrurile aparent comune pot constitui o ramă naturală și pot fi folosite pentru a încadra în mod natural o imagine, un obiect sau o persoană. Cele mai frecvente astfel de elemente pot fi copacii și ramurile pentru peisaje, ferestrele și căile de acces, tunelurile sau chiar un cort deschis. Este important să nu uiți să folosești cadrul pentru a transmite adâncime în fotografia ta. Există două modalități de a face acest lucru: culoarea și profunzimea de câmp. Unul dintre cele mai frecvente moduri de a folosi culoarea pentru a transmite adâncimea este de a avea cadrul în siluetă sau, oricum, mult mai întunecat decât obiectul principal al imaginii. Acest lucru înseamnă că vei avea nevoie să expui pentru fundal sau obiectul principal al imaginii.

De asemenea, folosindu-te de o ramă naturală, ai oportunitatea de a atrage ochiul privitorului către elementul principal al fotografiei tale. Ramele nu trenuie să fie, neapărat, complete. Pot ocupa doar o porțiune din prim plan. Experimentează și alege pe post de ramă acele elemente care funcționează mai bine pentru imaginile tale.

Articolul de faţă face parte din cursul de artă fotografică realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.

TRENDING RIGHT NOW