NOȚIUNI TEHNICE INTRODUCTIVE
Noțiuni introductive despre diafragmă
Toate obiectivele foto și video sunt prevăzute cu diafragmă, un set de lamele dispuse concentric ce lasă să treacă prin obiectiv fasciculul de lumină necesar pentru formarea imaginii pe senzor sau film. Valorile diafragmei sunt un șir de numere crescătoare ce reglează intensitatea acestui fascicul. Setarea unei valori a diafragmei implică mai mult decât ajustarea cantității de lumină acceptate prin obiectiv. Ea reglează și câmpul de claritate în imagine, adică până la ce distanță imaginea este clară în fața și în spatele punctului de focalizare. În era digitală, diafragma se reglează electronic dintr-un buton, meniu, sau combinație de butoane ale camerei foto. Alegerea unei diafragme deschise, precum f/2.8 poate rezulta într-o imagine cu un subiect foarte bine evidențiat în prim-plan, clar, față de fundalul complet neclar. Prin obținerea acestui efect, diafragma poate fi ajutată și de către distanța față de subiect, lungimea focală a obiectivului, precum și dimensiunea senzorului.
Noțiuni introductive despre timpul de expunere
Pentru a putea înregistra o imagine fotografică, un aparat foto trebuie să lase lumina să impresioneze senzorul. Una din modalitățile prin care cantitatea de lumină care pătrunde poate fi reglată, este stabilirea unui timp în care senzorul este expus luminii: timpul de expunere. În interiorul aparatului, ultima barieră între obiectiv și senzor este obturatorul: un ansamblu de două perdele metalice care, la acționarea butonului de declanșare, se deschid în ordine pentru a expune senzorul. Timpul în care perdelele obturatorului stau deschise este numit timp de expunere și se măsoară în secunde. Pe lângă cantitatea de lumină pătrunsă, timpul de expunere influențează, în anumite condiții, și claritatea unei imagini. Folosirea unui timp de expunere prea lung, de exemplu, poate rezulta într-o imagine mișcată. Este o regulă comun acceptată necesitatea folosirii unui timp de expunere echivalent cu 1 pe distanța focală folosită sau mai scurt pentru obținerea unei imagini clare.
ISO – noțiuni generale
În afara timpului de expunere și a diafragmei, expunerea sau cantitatea de lumină înregistrată de senzor, mai este influențată și de sensibilitatea sa. Organizația Internațională pentru Standardizare – ISO a stabilit această metodă de măsurare a sensibilității senzorului. Senzorii aparatelor foto au o sensibilitate nativă, cuprinsă între 100 și 200 ISO. Asta însemnă că în lumina zilei, de exemplu, se pot face fotografii corect expuse, fără zgomot de imagine. Creșterea sensibilității ISO înseamnă, de fapt, amplificarea electrică a semnalului captat de pixelii senzorului, ceea ce la valori foarte mari poate duce la pierderea clarității, a saturației și, per total, a calității imaginii. Sensibiliatea ISO este o caracteristică tehnică ce diferă între modelele de aparate foto în funcție de dimensiunea senzorului, numărul de pixeli și procesorul de imagine. Cu toate acestea, la fotografierea în interior sau pur și simplu în lumină puțină, creșterea ISO poate ajuta la obținerea unui timp de expunere mai rapid necesar sau la folosirea unei diafragme mai închise pentru un câmp de profunzime mai mare.
Articolul de faţă face parte din cursul de artă fotografică realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.