INTERVIUL
Înainte de toate, putem spune că interviul este o conversație cu demers investigativ. Cel mai important aspect pe care un jurnalist trebuie să îl înțeleagă este că nu orice discuție cu o personalitate a vieții publice este un interviu. Interviul este o conversație, de obicei între două persoane, pentru a obține o informație în beneficiul unei audiențe nevăzute. Interviul este un schimb informațional ce poate da naștere unui nivel de înțelegere la care, singură, niciuna dintre părți nu ar avea acces.
Ce alegem mai întâi: tema interviului sau persoana?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să încercăm să lămurim care sunt criteriile ce ne ajută să hotărâm cărei persoane sau personalități să i se ia un interviu într-un anume moment sau în altul. De regulă, publicațiile care cultivă acest gen jurnalistic au grijă ca interviurile ce apar în paginile lor să fie în legătură cu interesul cel mai accentuat al opiniei publice față de un anume aspect al actualității. Asta înseamnă că tema interviului precede alegerea persoanei.
Cum alegem un anumit interlocutor într-un anumit moment?
În afara oportunităților spațio – temporale, orice persoană care are vreo legătură cu un eveniment – știre este susceptibilă de a fi intervievată. Oamenii devin subiect de știre și de interviu din unul sau mai multe motive: dețin funcții importante, au realizat ceva important, sunt acuzați de fărădelegi grave, cunosc ceva sau pe cineva important, sunt martori ai unui eveniment important, sunt persoane cărora li s-a întâmplat ceva important.
În ce scop luăm interviul?
Fie că intervievați o persoană publică sau una privată, primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să hotărâți scopul interviului. Care este ținta?
– să adunați fapte
– să strângeți anecdote
– să caracterizați o situație
– să confirmați ceea ce știți
– să demonstrați că ați fost acolo
Cum identificăm persoana cea mai potrivită?
După ce știți de ce vreți să intervievați pe cineva la modul general, pasul următor constă în a alege persoana respectivă, dintre cei ce pot oferi informații utile. Oamenii sunt selectați ca interlocutori pentru unul sau mai multe motive: accesibilitate, încredere, responsabilitate sau posibilitatea de a-i cita.
Cum obținem interviul în condiții dificile?
Una dintre tacticile cele mai frecvent utilizate este să solicitați unei persoane publice un interviu – portret și să ajungeți la aspectele care vă interesează pe principiul pașilor mărunți. Destui ziariști însă consideră că această strategie are detsule riscuri, în afara faptului că nu respectă elementare norme deontologice.
O a doua strategie, în cazul unor persoane contestate sau care sunt bănuite de anumite neregului, este ca mesajul dumneavoastră si fie foarte explicit: ”Aveți ocazia – e bine să transmiteți ca, prin acest interviu, să eliminați o dată pentru totdeauna toate ambiguitățile că vă privesc!” În acest fel veți fi perceput ca un aliat și nu ca un inamic.
De ce este importantă documentarea?
A fi documentat este o condiție necesară (dar nu suficientă) pentru a lua un interviu, pentru a vă afla față în față cu un interlocutor avizat. Documentarea este unul dintre motivele pentru care interviul va fi acceptat. Prin documentare se înțelege o abordare obiectivă sau factuală (date, cifre, nume, rapoarte cu privire la temă) și o abordare ”personalizată” (mărturii ale celor apropiați cu privire la pasiunile, ticurile, reacțiile, micile secrete ale unei personalități).
Pregătirea întrebărilor
Există multe feluri de a începe un interviu, dar nu există o rețetă sigură. Un interviu poate începe intrând direct în temă sau cu o întrebare de încălzire. Oricum ar fi, vă adaptați direct la context, la situație și mai ales la tipul psihosomatic al interlocutorului.
Alegerea structurii interviului
Înainte de alegerea întrebărilor, trebuie mai întâi să vă decideți care va fi structura interviului, în așa fel încât să vă atingeți scopul. Cercetătorii din domeniului comunicării clasifică interviurile în cinci categorii: tip pâlnie, tip pâlnie inversată, tip tunel, cu ordine mascată, cu formă liberă. Interviurile bune combină mai multe tipuri de abordare.
Ce întrebări nu trebuie puse?
Întrebări care dovedesc absența ori carențe ale documentării.
Întrebări vagi, generale.
Mai multe întrebări într-o singură formulare.
Întrebări lungi.
Întrebări care explicitează, se justifică.
Întrebări la care se poate răspunde cu DA sau NU, deși dumneavoastră nu doriți acest lucru.
Întrebpri ipotetice.
Întrebări cu răspuns conținut.
Cum redactăm interviul?
Prin redactarea sau editarea interviului se înțelege procesul prin care discuția înregistrată este adecvată publicării, în funcție de mai multe criterii: caracteristicile canalului mediatic, politica și strategia redacției, oportunitatea, spațiul tipografic, gradul de interes, adecvarea stilistică.
Primul pas este selecția și redactarea informației.
Titrarea înseamnă stabilirea titlului, a subtitlului și, în unele cazuri, a supratitlului. De regulă, titlul constă din citarea afirmației celei mai importante sau șocante a interlocutorului. Atunci când nu găsiți ceva potrivit de citat, puteți formula un titlu rezumativ care poate fi, la rândul său, incitativ sau neutru, în funcție de situație.
Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.