Bună! Sunt Ileana, de la Youth 4 Future și astăzi aș vrea să îți vorbesc despre ”fake news”. Știrile false reprezintă un tip de ”jurnalism galben” care constă în răspândirea de informații false, în presa de orice fel. De conceptul de fake news sigur ai mai auzit dar, probabil, te întrebi ce este jurnalismul galben.
Jurnalismul galben.
Ei bine, jurnalismul galben este un model de jurnalism care prezintă știri mici sau nu foarte bine documentate și se sprijină pe titluri atractive pentru a vinde. Tehnicile pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaționalism. Prin generalizare, noțiunea de „presă galbenă” este folosită peiorativ pentru a condamna orice formă de jurnalism, care tratează știrile în moduri neprofesionale sau neetice.
Termenul de „jurnalism galben” provine din Statele Unite ale secolului al XIX-lea, când New York World, publicația lui Joseph Pulizer și New York Journal, ziarul lui William Randolph Hearst, se aflau în bătălie pentru tiraj. Disputa din 1895 a atins punctul culminant în anul 1898, iar referințele istorice fac trimitere în special la această dată. Ambele publicații au fost acuzate de critici pentru distorsionarea sau exagerarea știrilor, acțiuni întreprinse intenționat, pentru a crea senzație și pentru a crește circulația publicațiilor. Deși cele două ziare întocmeau și materiale serioase și bine documentate, Pulitzer și Hearts au apelat la senzațional mult timp.
Scurtă istorie a noțiunii de fake news
Mobilizarea și manipularea informației au fost o caracteristică a istoriei cu mult timp înainte ca jurnalismul modern să stabilească standardele care definesc știrile, ca un gen bazat pe reguli particulare de integritate. În Roma Antică, de exemplu, atunci când Marc Antoniu a întâlnit-o pe Cleopatra, adversarul său politic Octavian a lansat o campanie de denigrare împotriva lui cu sloganuri scurte, penetrante, scrise pe bani în stilul unor mesaje asemănătoare celor care se postează, în zilele noastre, pe Twitter. Atacatorul a devenit primul împărat roman, iar „știrile false” i-au permis lui Octavian să pirateze sistemul republican o dată pentru totdeauna. Secolul XXI, însă, a adus folosirea informațiilor drept arme la un nivel fără precedent. Noua tehnologie, extrem de puternică, a făcut ca manipularea și fabricarea de conținut să fie simple, iar rețelele de socializare amplifică dramatic falsurile lansate de națiuni, politicieni populiști și corporații necinstite, deoarece sunt redifuzate mai departe de un public lipsit de simț critic.
De ce există știrile false?
Știrile false sunt scrise și publicate cu intenția de a induce în eroare, în scopul de a strica reputația unei agenții, entități sau persoane, precum și pentru obținerea unui câștig financiar sau politic. De multe ori, folosind titluri senzaționale, necinstite, sau pur și simplu fabricate pentru a crește numărul de cititori, scopul este generarea de venituri suplimentare. În mediul online, generarea de venituri suplimentare, indiferent de veridicitatea poveștilor publicate, se face cu ajutorul click-urilor. Capacitatea de a atrage cititori în mediul online este necesară pentru a genera venituri din publicitate. Dacă publicarea unui material cu conținut fals atrage utilizatori, acest lucru aduce beneficii agenților de publicitate. Știrile false dezinformează în mod intenționat și diferă de satiră sau parodie, stiluri care sunt destinate pentru a amuza publicul, în loc să îl inducă în eroare.
Din păcate, știrile false subminează mass-media serioasă și face dificilă promovarea știrilor importante de către jurnaliști. Astăzi, social media este alimentată cu multe tipuri de conținut, care variază de la cel personal, la cel politic. Sunt multe cazuri de materiale produse public sau sub acoperire de guverne și/sau de companii de relații publice sub contract cu actori politici sau comerciali. Ca rezultat, nenumărați bloggeri, „influenceri” de pe Instagram și vedete ale Youtube-ului promovează produse și politicieni fără să dezvăluie că sunt plătiți pentru asta. Plăți nedeclarate sunt, de asemenea, făcute și către persoanele care comentează (adesea sub o falsă identitate) care caută să susțină, să discrediteze sau să intimideze pe forumurile online. În mijlocul unor astfel de situații, jurnalismul pierde teren și devine el însuși un subiect, nu doar de critică echitabilă, ci și de atac existențial.
Cum deosebim știrile false de cele adevărate?
În contextul descris mai sus, consumatorii de știri, pe bună dreptate, își pun următoarea întrebare: cum îmi dau seama că informația pe care o citesc este adevărată?
Într-un mediu de informare liber și gratuit pentru toată lumea, pe rețelele de socializare și pe Internet, oricine poate publica orice. Drept urmare, cetățenii se luptă să deosebească ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Cinismul și neîncrederea domină. Perspectivele extreme, teoriile conspiraționiste și populismul prosperă, iar adevărurile și instituțiile, care au fost cândva acceptate, sunt acum puse sub semnul întrebării.
Fiindcă primim zilnic o cantitate de informații foarte mare, ne este destul de dificil să distingem între real și ficțiune. Tocmai de aceea, să ne păstrăm o atitudine critică în fața multitudinii de informații, devine o necesitate.
Iată doar câteva recomandări simple, pe care le putem pune în practică, fiecare dintre noi, înainte de a distribui o informație în mediul online.
1. Păstrează o distanță critică în fața oricărei informații pe care o primești, mai ales în cazul situațiilor care nu pot fi verificate, atunci când evenimentele despre care citești nu îți sunt cunoscute.
2. Păstrează-ți reacțiile emoționale sub control – una dintre caracteristicile unui fake news este tocmai apelul pe care îl face la o emoție cum ar fi frica, furia, compasiunea, etc.
3. Concentrează-te pe modul în care interpretezi informația – accesează puncte de vedere diferite, din mai multe surse, pentru a putea beneficia de o informație cât mai completă.
4. Verifică modul în care este prezentată informația și credibilitatea sursei. O știre credibilă prezintă întotdeauna o mulțime de fapte, citate ale experților, statistici, declarații oficiale, etc.
5. Nu orice imagine reprezintă adevărul. Alăturarea unei imagini sugestive la un articol despre un anumit eveniment, are menirea de a impresiona cititorul, de a genera un anumit comportament, o anumită reacție emoțională. Poți folosi pentru verificare opțiunea de căutare inversă a imaginii oferită de Google.
6. Nu fi niciodată sigur 100%.
Alina Bârgăoanu – autoarea volumului #Fakenews. Noua cursă a înarmării, profesor universitar la Facultatea de Comunicare si Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice si Administrative și membru al Grupului la nivel înalt pentru combaterea știrilor false si a dezinformării din mediul online, inițiat de Comisia Uniunii Europene, a fost întrebată, într-un interviu: care credeți că sunt, pentru fiecare dintre noi, cele mai eficiente căi de a contracara dezinformarea din mediul digital?
Iată ce răspuns a oferit cititorilor: ”Scepticismul emoțional și prudența. Și, dacă vreți, chiar puțină modestie: în definitiv, atunci când parcă ne vine să distribuim mai departe un conținut care clar mizează pe implicarea noastră emoțională, care să pună în mișcare și mai multe emoții, și mai multă indignare, și mai multă furie, am putea să ne întrebăm: în ce calitate o fac? sunt cumva jurnalist de profesie sau expert ca să pot verifica informațiile, pentru a mă pronunța asupra lor? nu cumva mă depășește subiectul? mă pot plasa dincolo de experiențele personale, posibil chiar frustrările personale, pentru a înțelege cât de cât un subiect mai complex, un subiect care nu mă vizează doar pe mine, ci pe alte mii, sau chiar sute de mii de alți oameni? Eu pot înțelege că, pentru unii oameni, prezența pe platformele digitale este singura formă de exprimare, de unde și un titlu din carte – “Distribui, deci exist!”. Cu cât conștientizăm că propriul nostru comportament pe platformele digitale este un factor de amplificare, de rostogolire a dezinformării, cu atât ne vom putea pune la adăpost de asalturi informaționale, cruciade digitale și vârtejuri emoționale.”
În loc de concluzie
Cum se întâmplă de obicei în natură, orice acțiune are și o reacție. Reacția la fenomenul știrilor false, cel puțin până acum, a fost apariția ideii de verificare (fact checking). Conceptul nu e nici pe departe unul nou, el stă, de fapt, la baza jurnalismului. Și aici merită să amintim care sunt șase întrebări cheie utilizate în jurnalism: Cine? Ce? Când? Unde? Cum? și De ce? Pentru un ziarist, acestea sunt întrebările de căpetenie. Toată meseria de jurnalist se bazează pe găsirea răspunsurilor la aceste șase întrebări. Orice ar scrie, un bun jurnalist este dator să țină mereu cont de ele. Evident, aceleaşi întrebări îi vor veni în minte şi celui care receptează informația. Este limpede, de asemenea, că la ele trebuie găsite răspunsuri. Ordinea acestor întrebări se schimbă mereu, în funcţie de importanţa informaţiei, precum şi de scopul urmărit de autor.
În concluzie, un bun jurnalist are obligația de a relata fapte, căutând să ofere răspunsuri la cele 6 întrebări de mai sus. Iar un bun cetățean are obligația de a fi informat. Însă nu cititorul de presă ar trebui să fie cel care să stea să consulte sursele primare și apoi să le compare cu știrile. Cel care scrie o știre, jurnalistul, ar trebui să fie cel care să se asigure că e corectă și că nu denaturează faptele. Aici am putea deschide o (altă) discuție despre opinie versus fapte și despre cum cele două nu ar trebui să se amestece. Dar, despre asta, într-o întâlnire viitoare.
