REGULI DE COMPOZIȚIE
Deși pare un gest banal, momentul în care apropii aparatul foto de ochi este unul important: este momentul în care iei decizii cu privire la compoziția fotografiei. Compoziția este, de fapt, modul în care alegi să încadrezi imaginea pe care vrei să o realizezi. Sau, altfel spus, modalitatea în care încadrezi mai multe elemente dintr-o scenă într-un cadru. Deși s-au scris multe lucruri despre compoziție, deși nu există doi oameni care să încadreze aceeași scenă în același fel, există niște reguli generale pe care le poți avea în vedere pentru a realiza fotografii interesante și atrăgătoare.
Multe dintre sfaturile de compoziție despre care vom vorbi sunt folosite în artă de mii de ani și chiar ajută la realizarea unor compoziții mai spectaculoase. O dată ce ajungi să le înțelegi, vei ști când și cum trebuie respectate sau încălcate.
Învață regulile ca un profesionist, pentru ca mai apoi să le poți nesocoti ca un artist!
Regula treimilor
Probabil cea mai cunoscută și cea mai simplă regulă de compoziție în fotografie este regula treimilor. Încadrarea fix în mijloc a subiectului captat face ca acesta să se piardă, cel mai adesea, în imagine, iar cadrul va avea un efect plictisitor. Deși centrul imaginii este o zonă de interes principal, încadrarea obiectului fotografiat fix în centru nu este necesară decât dacă este nevoie de o construcție perfect echilibrată a cadrului. Folosirea repetată a zonei centrale duce la monotonie.
Regula treimilor presupune împărțirea cadrului fotografic în 9 părți egale, cu ajutorul a patru linii imaginare: 2 orizontale și 2 verticale. Mai simplu spus, imaginează-ți că peste scena pe care vrei să o surprinzi există un cariolaj de X și 0. Liniile imaginare plasate peste cadrul pe care vrei să îl surprinzi poartă denumirea de linii de forță, iar intersecțiile acestora vor indica punctele forte ale imaginii.
Pentru a obține o imagine echilibrată este recomandat să plasezi subiectul fotografiat la intersecțiile celor patru linii, respectiv într-unul dintre punctele forte. Plasarea subiectelor în aceste zone face ca acestea să fie mai bine observate, având astfel capacitatea de a le pune în evidență. Subiectul fotografiat nu trebuie să fie fix pe o intersecţie. Atât timp cât se regăsește aproape de aceasta, imaginea va fi dinamică şi bine compusă. Încercaţi câteva compoziţii diferite, pentru a o găsi pe cea care vă place cel mai mult.
Pentru a evidenția cât mai bine acea parte a imaginii care ne interesează cel mai tare, ne vom folosi tot de regula treimilor, plasând linia orizontului pe una dintre liniile de forță. Dacă vrem să surprindem un cer spectaculos sau un apus de soare dramatic, le vom aloca primele două treimi superioare din cadru. Dacă atenția ne este captată de o pajiște înflorită sau de o mare liniștită, le vom plasa pe acestea pe cele două treimi inferioare și vom ignora cerul, izolându-l în treimea superioară, pentru că, în mod evident, nu prezintă interes.
Majoritatea imaginilor arată mai bine dacă orizontul este poziţionat deasupra sau dedesubtul mijlocului cadrului și nu direct în centrul imaginii. Excepţie de la această regulă este fotografierea unei reflexii. În acest caz, plasarea orizontului în centru poate fi o idee bună, deoarece creează elemente egale în părţile de sus şi de jos ale imaginii – scena de deasupra şi reflexia de dedesubt. Când fotografiaţi subiecte şi reflexiile lor, este în regulă dacă încălcaţi această regulă.
Mulți producători de aparate de fotografiat au inclus în meniul acestora opțiunea de a vedea această grilă în timp real, pe display-ul aparatului. De asemenea, majoritatea telefoanelor mobile au și ele această opțiune, tocmai pentru a ușura munca celui care fotografiază și pentru a-i oferi posibilitatea să se obișnuiască mai ușor cu încadrarea elementelor, aplicând regula treimilor.
În concluzie, aplicarea regulii treimilor este considerată ca fiind un procedeu care, o dată respectat, ajută la realizarea unor fotografii cu un aspect profesionist. Se poate aplica prin aliniera subiectului sau elementelor din imagine cu liniile imaginare de ghidare, sau plasând orizontul pe linia orizontală de sus sau de jos în loc de linia orizontală centrală, sau permițând caracteristicilor liniare să treacă dint-un careu în altul. Mulți fotografi recomandă tratarea oricărei reguli de compoziție doar ca pe un simplu reper, de vreme ce se poate ajunge la mulțumire și prin ignorarea uneia sau mai multor asemenea „reguli”.
Articolul de faţă face parte din cursul de artă fotografică realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.
