Secțiunea de aur
Regula secțiunii de aur pare ceva mai complicată, la prima vedere, pentru că teoria din spatele ei este foarte complexă dar, în practică, este chiar simplă. Cumva, se aseamănă cu regula treimilor, doar că este o versiune puțin mai complexă. În locul unei grile perfect simetrice, așa cum este în cazul regulii treimilor, în secțiunea de aur cadrul este împărțit într-o serie de pătrate iar tu te poți folosi de ele pentru a trasa o spirală care arată precum o cochilie de melc – șirul lui Fibonacci. Pătratele ajută la așezarea elementelor în scenă, iar spirala conduce felul în care acțiunea ar trebui să curgă și ne arată punctele de interes ale fotografiei.
Numărul de aur, raportul de aur sau secțiunea de aur a fost cunoscut încă din antichitate și se referă, de fapt, la primul număr irațional descoperit și definit în istorie, aproximativ egal cu 1,618033. Acesta a fost folosit de arhitecți sau artiști care și-au proporționat lucrările în funcție de raportul de aur, convinși că astfel vor obține o estetică plăcută.
Arhitectul roman Marcus Pollio Vitruvius spunea că, pentru ca un întreg împărțit în părți inegale să pară frumos, trebuie să existe între partea mică și cea mare același raport ca între partea mare și întreg. Dacă ne uităm cu atenție la lucrările unor mari artiști, fie ei pictori, sculptori, arhitecți sau fotografi, observăm că multe dintre ele au la bază secțiunea de aur. În pictură, secțiunea de aur a fost folosită cu precădere în epoca Renașterii, probabil cea mai discutată utilizare a acestui concept fiind în tabloul lui Leonardo Da Vinci, Monalisa. Capul, ca și restul corpului, a fost compus utilizând raportul de aur sau raportul divin, cum îi spunea Da Vinci.
Rudolf Arnheim, psiholog care s-a ocupat și de psihologia artei, explică acest lucru în cartea sa ”Arta și percepția vizuală” astfel: acest raport este considerat ca deosebit de satisfăcător datorită modului în care îmbină unitatea cu varietatea dinamică. Întregul și părțile sunt perfect proporționate. Astfel, întregul predomină fără să fie amenințat de o scindare, iar părțile își pătrează, în același timp, o anumită autonomie.
Articolul de faţă face parte din cursul de artă fotografică realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.
