SURSELE
Nimeni nu se așteaptă ca reporterii să știe totul despre subiectele pe care le abordează. Ceea ce se așteaptă însă de la ei este să știe cum să obțină cât mai multe informații despre acele subiecte. Iar informațiile nu se pot obține decât prin consultarea surselor. Un reporter este cu atât mai bine pregătit și își face cu atât mai bine meseria cu cât stăpânește mai multe surse, deci mai multe modalități de a obține informații. Cu ajutorul surselor, reporterii obțin date și le verifică veridicitatea. Un reporter care știe să valorifice sursele are toate șansele să evite momentele de criză de subiecte.
Sursele sunt de mai multe feluri:
– interne și externe
– directe și indirecte
– fizice și umane
– de birou și de teren
Iată câteva surse la care jurnaliștii apelează în mod frecvent:
– conferințele de presă
– briefing-urile
– rapoartele
– comunicatele de presă
– brosuri, pliante, newsletters, publicații de promovare
– politicieni și partide politice
– univeristăți și institute de cercetare
– alți ziariști
– alte publicații, posturi de radio, de televiziune, agenții de presă
– oameni obișnuiți
– ministerele și alte instituții oficiale, sindicatele, poliția, po,pierii, salvarea, spitalele de urgență, organizațiile neguvernamentale
Adeseori, reporterii constată că stabilitatea unei comunicări eficiente cu sursele cu care vin în contact nu este un lucru chiar atât de ușor. Mulți oameni se simt intimidați de reporterul care le pune întrebări, iar reporterii experimentați trebuie să găsească modalitățile de a-i face pe oamenii cu care stau de vorbă să se simtă în largul lor. O condiție esențială pentru un profesionist este legitimarea. Unii jurnaliști sunt tentați de faptul că oamenii au tendința să se exprime, de regulă, mai bine față de un om obișnuit și omit să precizeze că sunt reporteri. Regulile meseriei cer însă reporterului să își decline identitatea, chiar dacă există riscul ca interlocutorii să se piardă din cauza emoției sau să refuze dialogul.
O altă condiție esențială este de a manifesta suspiciune față de toate sursele. Un reporter bun își pune, întotdeauna, o serie de întrebări: care sunt motivele sursei de a oferi anumite informații? Are, oare, vreun potențial avantaj de pe urma publicării informațiilor pe care le oferă? Există, oare, o altă față a problemei? Este persoana care oferă informații într-o poziție care să îi permită să cunoască, într-adevăr, amănuntele pe care pretinde că le știe? Adesea, oamenii oferă informații cu un anumit motiv. Asta nu înseamnă, neapărat, că informațiile respective nu trebuie să apară, însă reporterul trebuie să aibă grijă ca ele să fie corecte. Ori de câte ori este posibil, reporterii trebuie să încerce să obțină documente care să ateste veridicitatea informațiilor, iar dacă există dubii asupra datelor oferite de o sursă, informațiile trebuie verificate printr-una sau mai multe surse adiționale.
În cazul în care o anumită sursă formulează acuzații sau insulte la adresa unei terțe persoane sau instituții, reporterul are datoria de a obține reacția părții acuzate în lipsă. Altfel, materialul de presă este incomplet, iar cititorii sunt informați parțial sau chiar dezinformați. Reporterul trebuie să obțină reacțiile și opiniile tuturor părților implicate într-un conflict.
Articolul de faţă face parte din cursul de public speaking realizat de către Youth 4 Future în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret Buzău, în cadrul proiectului „Artico 2020 – Challenge for youth”. Cursul integral este disponibil aici.
