Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, Inspectoratul Școlar Județean cu suportul Instituției Prefectului – Județul Buzău organizează duminică, 8 mai, o serie de activități dedicate copiilor și tinerilor de toate vârstele, marcând astfel ”Ziua Europei”, o sărbătoare anuală a păcii și unității.
Evenimentul se va desfășura sub motto-ul ”Sport-Mișcare-Bucurie-Normalitate” și urmărește educarea interesului, a dragostei copiilor pentru activitățile sportive în spiritul prieteniei, afirmarea, cunoașterea și stimularea potențialului sportiv al copiilor. Dat fiind că la eveniment vor fi prezenți și profesori renumiți cu remarcabile rezultate sportive obținute, de-a lungul vremii, cu elevii, acțiunile din weekend pot fi și un bun prilej de selecție a copiilor cu reale aptitudini pentru sport și preluarea lor în cluburi sau cercuri sportive.
”Scopul evenimentului pe care-l organizăm duminică este de a promova sportul și mișcarea în aer liber într-un cadru organizat, de a atrage participanții către sport, de a dezvolta spiritul de fair-play. Părinții trebuie să știe că, la aceste activități, copiii, pe care îi așteptăm în număr mare, se vor distra, se vor juca, vor face mișcare în aer liber, însă trebuie să cunoască și faptul că la eveniment vor participa inclusiv specialiști din domeniul sportului și sportivi angrenați în sportul de performanță, care pot fi exemple de urmat pentru cei mici”, a declarat directorul Direcției Județene pentru Sport și Tineret Buzău, Medina Tudor Papuc.
Evenimentul de duminică va cuprinde ateliere sportive, demonstrații, însă copiii și tinerii, așteptați în număr mare, vor putea participa la activități diverse, în funcție de preferințe și aptitudini: streetball, volei, badminton, box, tenis de masă, gimnastică, dans, rachetomodele, lupte libere/arte marțiale. O secțiune specială în cadrul evenimentului va fi concursul de desene pe asfalt, unde sunt invitați să participe copiii de toate vârstele, care vor putea fi ajutați și de părinți.
Participanții la eveniment vor primi diplome, premii, dar vor avea parte și de alte surprize, totul urmând a se desfășura sub semnul bucuriei pe care o conferă sportul și mișcarea în aer liber.
”Mișcarea înseamnă viață, iar sportul înseamnă sănătate. Pentru că venim după o perioadă în care orele de educație fizică nu s-au putut organiza așa cum am fost obișnuiți și cum era firesc, iar elevii au fost privați de mișcare, Inspectoratul Școlar Județean Buzău a decis să se implice în organizarea evenimentului care va avea loc duminică, 8 mai. Va fi o zi plină de activități sportive, de concursuri, de mișcare în aer liber, va fi, practic, o extensie a orei de sport pe care copiii o iubesc atât de mult. Sportul are o importanță vitală în dezvoltarea fizică și psihică a copiilor. De aceea, îi așteptăm în număr mare să se bucure și să marcăm, astfel, împreună Ziua Europei”, a declarat inspectorul școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Buzău, Daniela Palcău.
Evenimentul dedicat Zilei Europei se va desfășura duminică, începând cu ora 11.00, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu până la Poarta Crângului.
”Ne-am gândit să sprijinim acest proiect sub ideea de regăsire a normalității de care nu am avut parte în ultimii doi ani, a bucuriei de a fi alături de prieteni și de a petrece timp prețios în aer liber. Până nu demult visam cu toții la o astfel de interacțiune. De aceea, am decis să oferim suportul pentru organizarea acestor activități sportive, duminică, atunci când totul se va desfășura sub semnul bucuriei, al regăsirii, al mișcării în aer liber, dar și al competitivității și fair play-ului”, a declarat prefectul județului Buzău, Daniel-Marian Țiclea.
Europe Direct Buzău lansează concursul cu tema ”Contribuția Uniunii Europene la democrația și pacea în lume”, cu ocazia zilei de 9 mai – ziua Uniunii Europene.
Concursul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 12 – 18 ani și va consta în elaborarea unui eseu de maxim 5 pagini A4 (Document Word, fontul Arial, dimensiunea 12, spațiere 1.5) pe tema: Contribuția Uniunii Europene la democrația și pacea în lume. Eseul trebuie să cuprindă detalii despre valorile Uniunii Europene, situația actuală, așteptările cetățenilor cu privire la implicarea Uniunii Europene în contextul actual, realizările și viitorul Uniunii Europene.
Termenul limită de transmitere/ depunere este: 05.05.2022 orele 12:00.
Modalități de transmitere: Eseurile vor fi transmise prin e-mail, în format PDF, la adresa europedirectbuzau@cciabuzau.ro, prin poștă într-un plic sigilat sau depuse personal la sediul EUROPE DIRECT Buzău: Bulevardul Unirii, bloc 10 BCD parter – Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Buzău, 120190. Plicurile vor avea specificate următoarele mențiuni:
– Concurs cu tema: Contribuția UE la democrația și pacea în lume. La primire plicurile vor primi număr de înregistrare, data și ora recepției corespondenței.
Festivitatea de premiere va avea loc în ziua de 09 mai 2022, în sala de Conferințe a EUROPE DIRECT Buzău, începând cu orele 11:00, după festivitatea prilejuită de 9 mai, ziua Uniunii Europene ce va avea loc în fața Camerei de Comerț Industrie și Agricultură Buzău.
Juriul va fi format din cadre didactice de la liceele din municipiul Buzău și reprezentanți ai EUROPE DIRECT Buzău.
Se vor premia locurile 1,2 și 3, însă toți participanții vor primi diplome de participare. Relații suplimentare se pot obține de la EUROPE DIRECT Buzău, telefon 0238 414719, email: europedirectbuzau@cciabuzau.ro
La eveniment vor participa reprezentați ai colaboratorilor Centrului, elevi și cadre didactice de la Colegiile și Liceele din municipiul și județul Buzău și cetățeni.
Relații suplimentare se pot obține de la reprezentanții EUROPE DIRECT Buzău: Felicia Vîjdea și Marius Parfene Banu, telefon 0238 414719, e-mail: europedirectbuzau@cciabuzau.ro
DE VORBĂ CU LEUL
Ghidul nostru de educație financiară se dorește a fi o oportunitate pentru adolescenți și tineri de a învăța cum funcționează banii, cum pot fi administrați eficient și cum pot fi înmulțiți. De asemenea, ne dorim să îi învățăm cum să își cheltuie banii în funcție de priorități.
Rămâi alături de noi și vei afla lucruri noi despre:
– cum au apărut banii;
– cum să devii responsabil în ceea ce privești câștigarea și cheltuirea banilor;
– cum să iei decizii importante cu privire la produsele și serviciile pe care să le achiziționezi;
– cum să îți organizezi inteligent banii și viitorul;
– cum să devii un adult cu un comportament financiar responsabil și independent;
O SCURTĂ ISTORIE A BANILOR
Ai fost vreodată curios să afli de unde vin banii? Ți-ai pus vreodată întrebarea cum au apărut banii? Cine i-a inventat?
La început a fost trocul. În Epoca de piatră, când oamenii au început să cultive pământul și să crească animale, aceștia au realizat că produceau mai mult decât puteau consuma. Soluția pe care au găsit-o a fost să schimbe bunurile pe care le produceau pentru alte bunuri care le lipseau din gospodărie. Așa a apărut trocul care, însă, avea mai multe neajunsuri. În primul rând trebuia să găsești cumpărătorul care să aibă nevoie de bunul pe care doreai să-l schimbi. Și s-a dovedit a fi dificil să compari valoarea unor bunuri. De asemenea, multe dintre mărfuri erau perisabile sau greu de transportat.
Istoricii au identificat soluția găsită de oameni, care s-a răspândit în mai multe colturi ale lumii și anume ”banii marfă”. Practic, doar anumite mărfuri au devenit mijloc de schimb. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au fost primii „bani” ai omenirii. De exemplu în China, cu circa 1200 de ani înainte de Hristos, pentru schimburile comerciale erau folosite cochilii de scoici.
Curiozități:
În insula Yap din arhipelagul Carolinelor, imense monede din piatră, găurite la mijloc pentru a fi transportate cu ajutorul unor prăjini, au început să fie folosite pentru schimburi comerciale. Piatra era mai valoroasă acolo deoarece insula nu avea nicio cariera, ceea ce însemna că trebuia adusă cu plutele. Oamenii își țineau ”monedele” de piatră în fața casei, pentru a-și etala averea, în condițiile în care unele dintre ele aveau un diametru de până la 3,5 metri si cântăreau cinci tone.
Aici, un purcel costa, spre exemplu, o monedă de jumătate de metru în timp ce o soție putea fi cumpărată pentru o roată cu diametru de 1,3 metri. În alte societăți erau folosite și mărgelele de fildeș sau pietrele șlefuite.
Primii bani:
Cochilii de scoici – prima utilizare a cochiliilor obținute din scoici, care trăiau în apele Oceanului Pacific, a fost în China și datează din anul 1200 î.e.n. Din punct de vedere istoric, multe societăți foloseau la acea vreme cochiliile pe post de valută și chiar la jumătatea secolului XXI au fost găsite în Africa triburi care încă utilizau această formă de schimb.
Prima monedă de metal a apărut în anul 1000 î.e.n. La finalul Epocii de Piatră, chinezii au început să confecționeze monede din metal și bronz, după modelul cochiliilor, având, adesea, o gaură în mijloc, pentru a putea fi purtate mai ușor. Monedele respective sunt considerate cele mai vechi din istoria banilor, ajungând, treptat, să aibă forma circulară a celor moderni.
Moneda modernă își are originea în anul 500 î.e.n. În afara Chinei, monedele au evoluat din „bulgări” de argint însă, rapid, au luat forma rotundă a celor de astăzi, fiind imprimate cu figuri ale zeităților sau împăraților, pentru a le oferi autenticitate. Aceste forme primitive de monede au apărut pentru prima data în Turcia, în zona Lydia, însă au fost împrumutate și dezvoltate rapid de către locuitorii Greciei Antice, Persiei, Macedoniei și, puțin mai târziu, de Imperiul Roman. Spre deosebire de cele chinezești, aceste noi monede erau confecționate din metale prețioase, precum aur, argint și bronz.
Banii din piele au fost pentru prima dată utilizați în China în jurul anului 118 î.e.n. Aveau mărimea de 50 de cm și erau brodați pe margini. Istoricii consideră că aceasta este prima formă a banilor de hârtie.
Primii bani din hârtie au apărut în China, în jurul anului 806. Începând cu secolul IX, și până în jurul anului 1500, chinezii au fost singurii care au folosit banii din hârtie ca metodă de schimb valutar. În această perioadă producția banilor din hârtie a crescut rapid, atunci apărând pentru prima dată termenii de „depreciere monetară” și „inflație”.
În anul 1816, în Anglia, a fost declarată oficial valoarea banilor, după cantitatea de aur pe care statul o deținea. În Statele Unite „Actul Standardelor Aurului” a fost adoptat oficial în anul1900, ceea ce a ajutat la deschiderea unei bănci centrale.
„Marea depresiune” din anii ’30, resimțită la nivel mondial, a marcat finalul epocii standardelor aurului, deoarece acesta se devalorificase. De atunci, a început o nouă epocă a banilor, au apărut noi termeni economici și o monedă menită să permită tranzacții la nivel mondial.
Conform prestigioasei publicații The Economist, astăzi banii îndeplinesc trei funcții de bază: în primul rand, reprezintă un mijloc de schimb pentru achiziționarea de bunuri și servicii; apoi, trebuie să aibă o valoare și să poată fi folosiți în orice moment (conturi bancare, economii); și, nu în ultimul rând, să fie o unitate de măsură.
CARE ESTE ROLUL BANILOR ÎN VIAȚA NOASTRĂ?
Banii reprezintă, de fapt, totalitatea mijloacelor de plată utilizate într-o economie. După cum au văzut mai sus, aceștia au o istorie bogată și au apărut cu mult timp în urmă, sub diverse forme, ca o necesitate a facilitării schimbului de mărfuri. Însă cum clasificăm banii contemporani?
În zilele noastre banii se regăsesc sub următoarele forme:
– de numerar (monede și bancnote);
– sub formă de monedă scripturală (nu au o existență fizică și reprezintă sumele de bani aflate în conturile bancare deschise pe numele unor persoane fizice și juridice);
– sub formă de monedă virtuală sau criptomonedă care este o monedă nebancară și se utilizează în tranzacțiile virtuale.
CE ESTE UN BUGET? LA CE NE FOLOSEȘTE? CUM SE ALCĂTUIEȘTE?
Bugetul reprezintă o estimare a veniturilor și cheltuielilor pe o anumită perioadă de timp, bine determinată. Este utilizat de atât de guverne și companii, dar și de către persoane fizice. În esență, reprezintă un plan monetar, despre care se știe că ajută la obținerea unui succes financiar pentru oricine îl realizează.
Chiar acă ai un comportament financiar sănătos și responsabil, întocmirea și respectarea unui buget tot îți va fi de folos pentru a face o analiză atentă a intrărilor și ieșirilor monetare pe care le înregistrezi în fiecare lună, te va ajuta să înțelegi unde se cheltuie bani inutil și, de asemenea, să identifici unde ai putea să mai economisești.
Planificarea unui buget personal te va ajuta să ții o evidență foarte clară a cheltuielilor pe care le faci lună de lună, vei putea să schimbi puțin stilul de viață dacă vrei, pe scurt, vei avea o structură foarte bine stabilită după care te vei putea ghida și îți vei gestiona finanțele cu mai multă ușurință.
Primul pas pe care îl ai de făcut este să îți aproximezi veniturile, la începutul fiecărei luni. Veniturile pot fi de mai multe feluri, cum ar fi alocația, banii de buzunar pe care îi primești de la părinți, cadourile în bani pe care ți le oferă cu generozitate bunicii sau mătușile care nu știu ce cadou să îți ofere din când în când 🙂 E simplu, trebuie să știi ce venituri curente obții în fiecare lună și să estimezi veniturile ocazionale. Pentru o estimare cât mai aproape de realitate, ar fi indicat să faci o medie a ultimelor șase luni, sau chiar a ultimelor 12 luni, incluzând aici și ziua ta de naștere, onomastica sau Crăciunul. Dacă ai peste 16 ani, poți, chiar, să muncești și să obții venituri constante dintr-un salariu. Sau, poate muncești doar pe perioada vacanței de vară. Important este să nu scapi nimic din vedere.
După ce ai reușit să stabilești clar ce venituri ai, treci la partea a doua a întocmirii bugetului. Îți stabilești cheltuielile. Ca și veniturile, și cheltuielile sunt de mai multe feluri. Nu discutăm aici despre toate tipurile de cheltuieli ale unei familii, încercăm să facem o lista a cheltuielilor tale, raportate la vârstă. Probabil că încă nu ești nevoit să plătești chirie, o rată la bacă, cheltuieli cu întreținerea și renovarea locuinței, lasă astea pe seama adulților, însă și tu ai cheltuieli pe care le faci lună de lună. Tocmai de aceea este recomandabil să întocmești o listă a cheltuielilor fixe (rechizite, abonament la sala de fitness, produse de îngrijire personală, etc.) și o listă a cheltuielilor variabile (îmbrăcăminte, încălțăminte, ieșirile în oraș, mâncarea de la școală, ieșitul la film, cărți, cadouri pentru prieteni, etc.)
Și aici, ca și la întocmirea bugetului, este foarte important să ții o evidență exactă a tuturor cheltuielilor, indiferent de cât sunt de mici sau de mari. Treci totul în tabel. Chiar și punga de chipsuri de care îți este poftă într-o zi.
La sfârșit de lună fă o analiză a tuturor cheltuielilor și vei putea identifica unde ai cheltuit bani inutil, unde ai putea să economisești, unde ai putea să mai schimbi câte ceva.
SFATURI
Convinge-te pe tine însuți că vrei și că este bine să întocmești un buget individual.
Descoperă cât de mulți bani produci.
Descoperă ce cheltuieli lunare ai. Păstrează toate bonurile și toate chitanțele, verifică și tranzacțiile pe care le-ai făcut cu ajutorul cardului bancar (dacă ai deja unul).
Fă ajustările necesare, astfel încât să reușești să și economisești.
Ajustează fiecare categorie de cheltuieli conform realității.
Plătește-te, mai întâi, pe tine însuți. Investește în tine, deschide un cont de economii, oferă-ți mici răsfățuri.
Notează, monitorizează și fii disciplinat.
Creează-ți un fond de urgență, dacă nu vrei să te vezi nevoit să te împrumuți.
Poate că unele dintre aceste sfaturi ți se par ușor nepotrivite pentru un adolescent de vârsta ta, însă deprinderile sănătoase se creează de la vârste fragede și te vor ajuta să ai un comportament financiar sănătos pentru o viață întreagă.
DISCUȚII LIBERE:
– Ce poți face cu banii economisiți? În ce ți-ai dori să îi investești?
Sugestii: o excursie în străinătate, cărți, crearea capitalului pentru a porni o afacere
– Cum poți transforma o pasiune într-o sursă de venit?
Sugestii: vânzarea produselor hand-made pe care le confecționezi din plăcere, plimbatul câinelui vecinului dacă îți plac câinii și familia ta nu îți permite să ai unul;
– Care sunt job-urile care se potrivesc unui adolescent ca tine?
Sugestii: un job pe perioada vacanței de vară, curier, promoter, etc.
Bună! Sunt Ileana, de la Youth 4 Future și astăzi vreau să îți vorbesc despre frica de a vorbi în public, mai precis despre cauzele acestei frici și despre câteva modalități de a o depăși.
Frica de a vorbi în public are și un nume: glosofobia. Este o frică mai comună decât te aștepți. Aceasta afectează 4 din 5 persoane și este prezentă atât la copii, cât și la adulți. Studii efectuate în domeniu demonstrează că femeile sunt mai predispuse să sufere de glosofobie decât bărbații.
În cazul copiilor și al adolescenților, glosofobia poate fi declanșată de o situație traumatizantă, care nu a fost tratată corespunzător, la momentul potrivit. Elevii care suferă de această fobie evită să vorbească în public și se simt intimidați în momentul în care profesorul îi ascultă în fața clasei. Dacă nu este vindecată, această fobie poate cauza senzații de anxietate, panică, dar și diferite alte simptome fizice, precum respirație îngreunată, transpirație, tremurături, amețeală, dureri de cap și multe altele.
La un curs de public speaking majoritatea celor care se înscriu au un singur scop: să scape de frica de a vorbi în public. Dacă stai să te gândești, frica ta de a vorbi în public nu are prea mult sens, fiindcă vorbitul este, de fapt, o activitate pe care fiecare dintre noi o face în fiecare zi. Și atunci vine întrebarea firească: de ce îmi este atât de teamă să vorbesc în public?
Despre asta aș vrea să vorbim astăzi fiindcă aș vrea să te ajut să înțelegi de unde vine această frică. În momentul în care conștientizezi de unde vine această frică, îți va fi mult mai ușor să scapi de ea. Apoi vei putea constata că vorbitul în public are atât de multe avantaje, încât va deveni o unealtă prețioasă în viața ta, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal.
De unde apare frica de a vorbi în public?
În cartea sa ”Cele 15 legi ale succesului”, Napoleon Hill descrie în introducere care sunt cele 6 frici ne ne împiedică să acționăm în direcția în care dorim. Acestea sunt: 1. Frica de sărăcie. Cum se spune și în filosofie, oamenii puternici îi stăpânesc pe cei slabi. De aceea, cei slabi au inventat legile pentru a se apăra. Omul are tendința de a prăda pe fratele său mai slab decât el, și da, într-un mod economic, nu doar social. 2. Frica de bătrânețe. Oamenilor le este frică de bătrânețe din două mari motive: se tem de sărăcie și de faptul că viața pe care o așteaptă după, și de care se apropie, este mai rea decât această viață. 3. Frica de boală are rădăcini psihologice și sociale. Sunt oameni care manipulează această frică de boală a oamenilor. Această frică există și din cauza lipsei condițiilor sanitare de acum mulți ani. 4. Frica de a pierde dragostea cuiva provine din strămoși, când masculii câștigau o femelă prin luptă. Metodele s-au schimbat astăzi, dar nu și practica. Tot de aici provine și gelozia, care creează în continuare dezastre. 5. Frica de critică. E greu de decis când a apărut această frică, dar creatorii de modă o folosesc mereu. Ei lansează o colecție de îmbrăcăminte pentru fiecare sezon și știu că oamenii se tem să nu fie criticați pentru că poartă mereu aceleași haine. Câteodată totul depinde doar de noi și de atitudinea noastă și felul în care gândim! 6. Frica de moarte vine doar din imaginea pe care o avem despre ce este cerul și iadul. Știm că dacă nu alegem o anumită cale nu vom ajunge acolo unde este mai frumos. Și uite așa ni se face frică!
Ei bine, dacă ai fost puțin atent, ai observat că frica de a vorbi în public nu face parte din cele 6 frici fundamentale, conform clasificării făcute de Napoleon Hill. Frica de a vorbi în public se încadrează perfect la frica de a fi criticat. Practic, nouă nu ne este frică de a vorbi în public, ci ne este frică de a nu fi criticați de cei care ne ascultă.
Acum, că am stabilit că frica de a vorbi în public este, de fapt, frica de a fi criticat, haide să vedem ce putem face să scăpăm de ea sau, măcar, treptat, să o diminuăm. Ce se întâmplă în realitate? Noi trebuie să integrăm această abilitate de a fi un bun public speaker pentru că avem nevoie de ea în viața noastră de zi cu zi. Asta înseamnă că trebuie să vorbești în fața clasei când ești ascultat, ori că trebuie să iei cuvântul la un eveniment la care participi sau că trebuie să vorbești la diferite ședințe. Ai de ținut o prezentare, ai de discutat cu diverse persoane pentru a rezolva diverse situații.
Ce trebuie să faci pentru a scăpa de această frică de a vorbi în public? Trebuie să exersezi vorbitul în public și ceea ce este foarte important, este că trebuie să îl exersezi, mai întâi, într-un mediu în care te simți în siguranță, în care te simți confortabil și în care vei primi aprecieri pozitive de la ceilalți.
În primă instanță am fi tentați să credem că mediul profesional, și îl includem aici și pe cel de la școală, este un mediu sigur, în care ne putem exersa această abilitate de a vorbi în public. Cu toate acestea, lucrurile nu stau chiar așa. Pentru că mediul de la școală, de cele mai multe ori, este un mediu competitiv și atunci intențiile colegilor tăi, deși în aparență sunt bune, de fapt, în spate, nu au cele mai bune intenții. Și atunci, în astfel de situații, apare critica. Și iată cum te lovești tocmai de frica de a fi criticat de colegii tăi. Tocmai de aceea îți propun să exersezi vorbitul în public în medii în care te simți confortabil și în medii care să fie sigure pentru tine. Îți recomand să exersezi vorbitul în public într-un club de public speaking, la un curs de public speaking, în gașca ta de prieteni sau în familie. Când ai în fața ta oameni care te susțin și îți oferă tot suportul lor, poți să ieși în față și să ții un discurs, de orice natură.
Acum, că am stabilit că frica de a vorbi în public este, de fapt, frica de a fi criticat, este foarte important să înțelegi că vorbitul în public este o abilitate care se învață. Și, pentru a face acest lucru, trebuie doar să îți dorești și să exersezi.
Ca să te impulsionez să faci acest lucru, aș vrea să îți prezint câteva dintre avantajele vorbitului în public. În primul rând, îți învingi o frică importantă pe care o ai. Astfel, eliberezi o cantitate mare de energie care este blocată și care te va ajuta să creezi alte lucruri minunate în viața ta. Apoi, te ajută să fii un bun comunicator și cu toții știm că în mediile profesionale în care ne trăim mare parte din viață, ceilalți din jurul nostru așteaptă de la noi să fim buni comunicatori. Asta înseamnă să transmitem mesajele concis, cu claritate și nu doar atât. Ci cu entuziasm și cu pasiune. De asemenea, vorbitul în public te ajută să îți crești încrederea în tine. Fiecare dintre noi ăși dorește să aibă o încredere crescută în propria persoană. Un alt aspect important este faptul că vorbitul în public te ajută să te focusezi pe nevoile celorlalți, nu doar pe nevoile tale. Și acest lucru face trecerea de la starea de egoism la starea de altruism. Apoi, vorbitul în public este o zonă care îți scoate la iveală vulnerabilitatea, dar asta nu face nimic altceva decât să îți arate fața ta autentică. Iar oamenii iubesc autenticitatea. Și, nu în ultimul rând, vorbitul în public îți dezvoltă simțul umorului. Carisma e importantă când vrei să cucerești o audiență, de orice fel este ea.
Bună! Sunt Ileana, de la Youth 4 Future și astăzi aș vrea să îți vorbesc despre ”fake news”. Știrile false reprezintă un tip de ”jurnalism galben” care constă în răspândirea de informații false, în presa de orice fel. De conceptul de fake news sigur ai mai auzit dar, probabil, te întrebi ce este jurnalismul galben.
Jurnalismul galben.
Ei bine, jurnalismul galben este un model de jurnalism care prezintă știri mici sau nu foarte bine documentate și se sprijină pe titluri atractive pentru a vinde. Tehnicile pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaționalism. Prin generalizare, noțiunea de „presă galbenă” este folosită peiorativ pentru a condamna orice formă de jurnalism, care tratează știrile în moduri neprofesionale sau neetice.
Termenul de „jurnalism galben” provine din Statele Unite ale secolului al XIX-lea, când New York World, publicația lui Joseph Pulizer și New York Journal, ziarul lui William Randolph Hearst, se aflau în bătălie pentru tiraj. Disputa din 1895 a atins punctul culminant în anul 1898, iar referințele istorice fac trimitere în special la această dată. Ambele publicații au fost acuzate de critici pentru distorsionarea sau exagerarea știrilor, acțiuni întreprinse intenționat, pentru a crea senzație și pentru a crește circulația publicațiilor. Deși cele două ziare întocmeau și materiale serioase și bine documentate, Pulitzer și Hearts au apelat la senzațional mult timp.
Scurtă istorie a noțiunii de fake news
Mobilizarea și manipularea informației au fost o caracteristică a istoriei cu mult timp înainte ca jurnalismul modern să stabilească standardele care definesc știrile, ca un gen bazat pe reguli particulare de integritate. În Roma Antică, de exemplu, atunci când Marc Antoniu a întâlnit-o pe Cleopatra, adversarul său politic Octavian a lansat o campanie de denigrare împotriva lui cu sloganuri scurte, penetrante, scrise pe bani în stilul unor mesaje asemănătoare celor care se postează, în zilele noastre, pe Twitter. Atacatorul a devenit primul împărat roman, iar „știrile false” i-au permis lui Octavian să pirateze sistemul republican o dată pentru totdeauna. Secolul XXI, însă, a adus folosirea informațiilor drept arme la un nivel fără precedent. Noua tehnologie, extrem de puternică, a făcut ca manipularea și fabricarea de conținut să fie simple, iar rețelele de socializare amplifică dramatic falsurile lansate de națiuni, politicieni populiști și corporații necinstite, deoarece sunt redifuzate mai departe de un public lipsit de simț critic.
De ce există știrile false?
Știrile false sunt scrise și publicate cu intenția de a induce în eroare, în scopul de a strica reputația unei agenții, entități sau persoane, precum și pentru obținerea unui câștig financiar sau politic. De multe ori, folosind titluri senzaționale, necinstite, sau pur și simplu fabricate pentru a crește numărul de cititori, scopul este generarea de venituri suplimentare. În mediul online, generarea de venituri suplimentare, indiferent de veridicitatea poveștilor publicate, se face cu ajutorul click-urilor. Capacitatea de a atrage cititori în mediul online este necesară pentru a genera venituri din publicitate. Dacă publicarea unui material cu conținut fals atrage utilizatori, acest lucru aduce beneficii agenților de publicitate. Știrile false dezinformează în mod intenționat și diferă de satiră sau parodie, stiluri care sunt destinate pentru a amuza publicul, în loc să îl inducă în eroare.
Din păcate, știrile false subminează mass-media serioasă și face dificilă promovarea știrilor importante de către jurnaliști. Astăzi, social media este alimentată cu multe tipuri de conținut, care variază de la cel personal, la cel politic. Sunt multe cazuri de materiale produse public sau sub acoperire de guverne și/sau de companii de relații publice sub contract cu actori politici sau comerciali. Ca rezultat, nenumărați bloggeri, „influenceri” de pe Instagram și vedete ale Youtube-ului promovează produse și politicieni fără să dezvăluie că sunt plătiți pentru asta. Plăți nedeclarate sunt, de asemenea, făcute și către persoanele care comentează (adesea sub o falsă identitate) care caută să susțină, să discrediteze sau să intimideze pe forumurile online. În mijlocul unor astfel de situații, jurnalismul pierde teren și devine el însuși un subiect, nu doar de critică echitabilă, ci și de atac existențial.
Cum deosebim știrile false de cele adevărate?
În contextul descris mai sus, consumatorii de știri, pe bună dreptate, își pun următoarea întrebare: cum îmi dau seama că informația pe care o citesc este adevărată?
Într-un mediu de informare liber și gratuit pentru toată lumea, pe rețelele de socializare și pe Internet, oricine poate publica orice. Drept urmare, cetățenii se luptă să deosebească ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Cinismul și neîncrederea domină. Perspectivele extreme, teoriile conspiraționiste și populismul prosperă, iar adevărurile și instituțiile, care au fost cândva acceptate, sunt acum puse sub semnul întrebării.
Fiindcă primim zilnic o cantitate de informații foarte mare, ne este destul de dificil să distingem între real și ficțiune. Tocmai de aceea, să ne păstrăm o atitudine critică în fața multitudinii de informații, devine o necesitate.
Iată doar câteva recomandări simple, pe care le putem pune în practică, fiecare dintre noi, înainte de a distribui o informație în mediul online.
1. Păstrează o distanță critică în fața oricărei informații pe care o primești, mai ales în cazul situațiilor care nu pot fi verificate, atunci când evenimentele despre care citești nu îți sunt cunoscute.
2. Păstrează-ți reacțiile emoționale sub control – una dintre caracteristicile unui fake news este tocmai apelul pe care îl face la o emoție cum ar fi frica, furia, compasiunea, etc.
3. Concentrează-te pe modul în care interpretezi informația – accesează puncte de vedere diferite, din mai multe surse, pentru a putea beneficia de o informație cât mai completă.
4. Verifică modul în care este prezentată informația și credibilitatea sursei. O știre credibilă prezintă întotdeauna o mulțime de fapte, citate ale experților, statistici, declarații oficiale, etc.
5. Nu orice imagine reprezintă adevărul. Alăturarea unei imagini sugestive la un articol despre un anumit eveniment, are menirea de a impresiona cititorul, de a genera un anumit comportament, o anumită reacție emoțională. Poți folosi pentru verificare opțiunea de căutare inversă a imaginii oferită de Google.
6. Nu fi niciodată sigur 100%.
Alina Bârgăoanu – autoarea volumului #Fakenews. Noua cursă a înarmării, profesor universitar la Facultatea de Comunicare si Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice si Administrative și membru al Grupului la nivel înalt pentru combaterea știrilor false si a dezinformării din mediul online, inițiat de Comisia Uniunii Europene, a fost întrebată, într-un interviu: care credeți că sunt, pentru fiecare dintre noi, cele mai eficiente căi de a contracara dezinformarea din mediul digital?
Iată ce răspuns a oferit cititorilor: ”Scepticismul emoțional și prudența. Și, dacă vreți, chiar puțină modestie: în definitiv, atunci când parcă ne vine să distribuim mai departe un conținut care clar mizează pe implicarea noastră emoțională, care să pună în mișcare și mai multe emoții, și mai multă indignare, și mai multă furie, am putea să ne întrebăm: în ce calitate o fac? sunt cumva jurnalist de profesie sau expert ca să pot verifica informațiile, pentru a mă pronunța asupra lor? nu cumva mă depășește subiectul? mă pot plasa dincolo de experiențele personale, posibil chiar frustrările personale, pentru a înțelege cât de cât un subiect mai complex, un subiect care nu mă vizează doar pe mine, ci pe alte mii, sau chiar sute de mii de alți oameni? Eu pot înțelege că, pentru unii oameni, prezența pe platformele digitale este singura formă de exprimare, de unde și un titlu din carte – “Distribui, deci exist!”. Cu cât conștientizăm că propriul nostru comportament pe platformele digitale este un factor de amplificare, de rostogolire a dezinformării, cu atât ne vom putea pune la adăpost de asalturi informaționale, cruciade digitale și vârtejuri emoționale.”
În loc de concluzie
Cum se întâmplă de obicei în natură, orice acțiune are și o reacție. Reacția la fenomenul știrilor false, cel puțin până acum, a fost apariția ideii de verificare (fact checking). Conceptul nu e nici pe departe unul nou, el stă, de fapt, la baza jurnalismului. Și aici merită să amintim care sunt șase întrebări cheie utilizate în jurnalism: Cine? Ce? Când? Unde? Cum? și De ce? Pentru un ziarist, acestea sunt întrebările de căpetenie. Toată meseria de jurnalist se bazează pe găsirea răspunsurilor la aceste șase întrebări. Orice ar scrie, un bun jurnalist este dator să țină mereu cont de ele. Evident, aceleaşi întrebări îi vor veni în minte şi celui care receptează informația. Este limpede, de asemenea, că la ele trebuie găsite răspunsuri. Ordinea acestor întrebări se schimbă mereu, în funcţie de importanţa informaţiei, precum şi de scopul urmărit de autor.
În concluzie, un bun jurnalist are obligația de a relata fapte, căutând să ofere răspunsuri la cele 6 întrebări de mai sus. Iar un bun cetățean are obligația de a fi informat. Însă nu cititorul de presă ar trebui să fie cel care să stea să consulte sursele primare și apoi să le compare cu știrile. Cel care scrie o știre, jurnalistul, ar trebui să fie cel care să se asigure că e corectă și că nu denaturează faptele. Aici am putea deschide o (altă) discuție despre opinie versus fapte și despre cum cele două nu ar trebui să se amestece. Dar, despre asta, într-o întâlnire viitoare.
Bună! Sunt Ileana, de la Youth 4 Future și astăzi aș vrea să îți vorbesc despre fotografia cu telefonul și, în special despre selfi-uri.
7 SFATURI PENTRU UN SELFIE REUȘIT 1. Atenție la lumină! Fără ea, nu avem fotografii, așa că lumina merită toată atenția noastră! Nu vă feriți să testați impactul ei asupra imaginii finale. Este un element creativ, așa că descoperiți părul de foc, raza de soare sau silueta cu picioare lungi de lângă voi. Lumina zilei este ideală pentru fotografie. În acest caz, ar trebui să te întorci cu fața către sursa de lumină. Dacă soarele este prea luminos, poți utiliza o perdea ușoară în interior, care va înmuia razele soarelui și, dacă ești în aer liber, ascunde-te la umbră. Camerele întunecate sau prea luminoase distorsionează culorile sau creează umbre inutile în fotografie. Bineînțeles, poți folosi blițul, dar în acest caz există riscul de a obține un selfie cu ochii roșii.
2. Părți bune și părți rele. Lecția de autocunoaștere facială. Cum să alegi unghiul potrivit?
Personajul principal ești tu, așa că află care este cel mai favorabil unghi pentru tine. Sunt o multitudine de sfaturi despre cum să pozezi ca să arăți mai bine. Un sfat simplu este cel de a împinge ușor capul înainte și de a trage de bărbie, la fel de ușor, în jos. În felul ăsta eliminăm riscul bărbiei duble și pronunțăm oasele maxilarului.
De obicei, fiecare față are 2-3 unghiuri standard din care poate fi fotografiată, pentru a obține o fotografie reușită. Pentru a găsi aceste poziții, ar trebui să încerci să faci fotografii din diferite unghiuri și să alegi selfie-urile care îți plac cel mai mult. Fotografiile cu fața întoarsă cu 30 – 45 de grade arată latura cea mai voluminoasă și „plină de viață”, dar din ce parte este mai bine să faci o fotografie, este o întrebare la care găsești răspuns numai după ce încerci mai multe unghiuri. Poți face și o fotografie de sus – ochii par mai mari, fața este mai alungită, iar mediul înconjurător și ținuta sunt, de asemenea, vizibile.
3. Fă-ți fața să pară naturală!
Cel mai bun decor pentru orice fotografie este un zâmbet. În funcție de ideea fotografiei, poți să portretizezi orice emoție: tristețe, grijă profundă, bucurie, dar în același timp este important să nu exagerezi cu actoria, pentru a nu arăta ridicol.
4. Spune ”Cheeseeeeee!” Nu sta serios! 🙂
Ca în orice alt stil de fotografie, originalitatea este importantă. Integrează elemente diverse în selfi-urile tale pentru a da câte o poveste individuală fiecăruia. Joacă-te cu mimica feței și învață să zâmbești la cameră.
5. Atenție la fundal
Un selfie poate surprinde pe lângă față și alte elemente în cadru. Folosește-te de locație, fundal, obiecte pe care să le introduci în imaginea ta astfel încât să poți spune ceva diferit despre fiecare selfie în parte. Atenție însă la fotografiile făcute în dormitor. Fundalul patului nefăcut și al hainelor aruncate pe podea nu este cel mai reușit. Pe stradă, în interior, în mijloacele de transport sau acasă, înainte de a-ți face un selfie, ar trebui să arunci o privire atentă în jur. Fotografia nu trebuie să conțină nimic inutil, care nu face parte din idee.
6. Adună-ți prietenii la poză!
Dacă suntem de acord că selfie-urile documentează momente frumoase din viața noastră, atunci prezența celor dragi este absolut necesară 🙂 Prezența unui prieten, rudă sau animăluț de companie poate da cu ușurință o pată de culoare fotografiei tale. În plus, te ajută să conturezi și mai bine momentul la care iei parte.
Selfie-urile cu prietenii sunt un atribut esențial al unei călătorii comune, vacanțe, petreceri sau orice alt eveniment. Este imperativ să reunești întreaga gașcă și să faceți o fotografie de grup. Ar fi perfect dacă s-ar găsi și un selfie stick pe cei prezenți. O fotografie a unei găști numeroase ar trebui să fie filmată de sus în jos, cu camera ușor ridicată deasupra capului. Puteți să vă faceți selfie-uri și să vă așezați în cerc, cap la cap sau pe umărul celuilalt. Această opțiune este excelentă pentru fotografia pe plajă sau în aer liber.
O alternativă este o fotografie în care întreaga gașcă privește camera de sus. Dar, în acest caz, va fi necesară o iluminare suplimentară, astfel încât fețele să nu pară prea întunecate.
Poți face un selfie frumos cu un grup de prieteni în fundal. Pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să-i strângi pe toți împreună, apoi să mergi cu camera cu câțiva pași înainte. În acest caz, puteți face fotografia fără un selfie stick, dar trebuie să încercați mai multe ipostaze, pentru a aduce pe toată lumea în cadru.
7. Nu uita de accesoriile creative Muvit – kit lentile
Pentru pasionații de fotografie cu telefonul mobil avem cadoul perfect – un set de lentile (obiective) creative. Cu ajutorul lor vei putea modifica unghiul de cuprindere sau distanța de focalizare. Setul cuprinde un obiectiv macro, un fisheye (ochi de pește), un wide și un polarizor. Selfie stick
Acest pachet conține suport pentru fixarea telefonului, este reglabil, cu braț telescopic și telecomandă. Fiind compatibil atât cu sistemul de operare Android, cât și cu celălalt pentru IOS, acest băț va lărgi cadrul tău și te va ajuta să schimbi unghiul și perspectiva din care fotografiezi. Lumina de fundal
Dispozitivele portabile speciale, sub formă de plăci sau inele, îți permit să faci fotografii cu o distorsiune minimă a culorilor, chiar și pe întuneric. Becurile speciale oferă un iluminat cât mai aproape de natural posibil. Mărimea mică a gadgetului îți permite să îl ascunzi în poșetă sau chiar într-un buzunar și, dacă este necesar, să faci un selfie frumos pe fundalul unui oraș noaptea, într-o cameră întunecată sau într-un club. Smartphone-ul rezistent la apă
Îți permite să îți faci fotografii în piscină, într-un parc acvatic sau în ploaie. Aceste smartphone-uri sunt o alternativă excelentă la camerele subacvatice scumpe. Cu toate acestea, ele nu pot fi folosite pentru scufundări. Pe lângă diverse gadgeturi, există și multe aplicații pentru smartphone-uri care te vor ajuta să remediezi sau să ascunzi rapid imperfecțiunile dintr-o fotografie.
CELE MAI BUNE SELFIE-URI
Una dintre cele mai importante componente ale unui selfie frumos este o poziție bine aleasă. Poziția corectă va sublinia avantajele figurii și feței și va ascunde defectele.
Un selfie care surprinde doar fața poate fi soluție ideală, dacă nu vrei să arăți haine sau kilograme în plus. Pentru o astfel de imagine, principalul lucru este întoarcerea corectă a feței. În acest caz, camera ar trebui să fie la același nivel cu ochii. Nu trebuie să apleci înainte fruntea sau bărbia, deoarece acestea le vor mări vizual. Smartphone-ul ar trebui să fie paralel cu fața, indiferent de înclinarea capului.
În plină creștere
Pentru a face corect un selfie complet, ar trebui să îți îndrepți umerii, să îți tragi stomacul și, de asemena, să tragi de bazin înapoi. Camera adaugă vizual câteva kilograme, astfel încât o postură nefirească în viața de zi cu zi va arăta feminină și grațioasă în fotografie. Umerii îndreptați larg vor face ca talia să fie mai subțire în contrast.
Pe jumătate întors
Pentru un selfie pe jumătate, trebuie să te concentrezi pe piciorul din față și să îți întoarci umerii spre cameră. Stomacul trebuie atras cât mai mult posibil. Astfel, talia se va vedea mai subțire.
Vedere de sus
Selfie-urile de top sunt o opțiune excelentă pentru a prezenta o ținută sau una dintre părțile corpului – decolteu, burtă, picioare sau chiar pantofi. În prim-planul unei astfel de fotografii vor fi ochii sau buzele – aici ar trebui să experimentezi cu camera.
Pentru a evidenția zona pieptului trebuie să ridici capul în sus, menținând smartphone-ul paralel, cu mâna liberă strângându-te ușor deasupra taliei. Pentru a scoate în evidență picioarele subțiri, poți face o fotografie în timp ce stai. Genunchii nu trebuie ridicați în sus pentru a nu părea mai mari decât sunt în realitate.
Minciuna
Pentru a face un selfie frumos în timp ce stai întins, este nevoie de multă flexibilitate. Imaginile cu fete întinse pe burtă captează atenția celor care le privesc. În acest caz, pelvisul trebuie ridicat, îndoind bine în partea inferioară a spatelui. Partea superioară a corpului trebuie ridicată, iar tu te poți sprijini pe coate.
Indiferent de poza selfie pe care o alegi, nu uita de machiaj. Niciun filtru nu poate ascunde ochii obosiți sau cearcănele. Prin urmare, chiar și pentru o fotografie fără machiaj, ar trebui să te pregătești puțin înainte.
GREȘELI FRECVENTE ATUNCI CÂND FACI SELFIE-URI
Pentru a face un selfie frumos și a nu arăta ridicol, trebuie să eviți greșelile obișnuite în astfel de fotografii: fața de rață sau „buzele de rață” este una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le fac multe fete. De cele mai multe ori o astfel de expresie facială provoacă doar ridicol; de asemenea, trebuie să te asiguri că nu apar obiecte străine, oameni, incidente, în fundalul fotografiei.
Astfel de fotografii fie provoacă o mulțime de discuții despre ceea ce se întâmplă în spatele lor, fie sunt asociate cu neglijență și dezordine. De asemenea, este recomandat să eviți ipostaze ne-naturale pentru a-ți arăta toată sexualitatea, flexibilitatea, agilitatea și multe altele. Nu îți înclina capul prea mult într-o parte pentru că se va crea efectul unui gât rupt; ochelarii de soare folosiți ca accesoriu pentru fotografiile de interior sunt, de cele mai multe ori, ridicoli. De asemenea, evită un machiaj prea încărcat. Camera, după cum știi, „mănâncă” machiajul, dar asta nu înseamnă că trebuie să uiți de simțul proporției.
Când faci un selfie, este important nu numai să te gândești la relevanța și frumusețea acestuia, ci și la propria siguranță.
Într-o societate în care sistemul de învățământ are tendința de a uniformiza, tinerii trebuie încurajați să își descopere și ulterior să își dezvolte aptitudini practice, care le pot fi de folos atât în plan personal, cât și profesional, iar cunoștințele nou dobândite despre arta oratorică, arta fotografică și jurnalism ar putea fi puncte de plecare pentru viitorul lor. Au nevoie de îndrumare pentru a descoperi care sunt lucrurile pe care le-ar putea face cu plăcere și nu pentru că așa trebuie, iar unul câteva lucrurile esențiale pe care au nevoie să știe să le facă este să își susțină un punct de vedere, să învețe să se exprime, prin diverse mijloace.
ARTA ORATORICĂ – PUBLIC SPEAKING, reprezintă acţiunea prin care un individ se exprimă public în compania unui grup. Atelierele din cadrul proiectului nostru îmbunătăţesc această capacitate şi o dezvoltă. Participanţii vor putea să se exprime liber, coerent şi corect atunci când vor să exprime sau să susţină o idee în mod public.
FOTOGRAFIA – Majoritatea tinerilor sunt împătimiţi ai tehnologiei, iar fotografia nu lipseşte din viaţa lor, fie că vorbim de prezenţa în mediile online sau offline. În ateliere noastre, participanţii vor învăţa bazele editării foto, realizarea corectă a unei fotografii şi care sunt mediile online din social media sigure pentru postarea acestora.
JURNALISMUL – Participanţii vor învăţa cum să se exprime corect jurnalistic, o modalitate care îmbină atât elementele de bază ale gramaticii, câmpului lexical media, cât şi realizarea de script-uri sau scenarii pentru videoclipuri de scurtă durată, foarte mulţi tineri fiind prezenţi în mediul social pe platforme cu conţinut video.
Atelierele din cadrul proiectului nostru îi ajută nu doar pe plan personal, ci şi profesional, toate aptitudinile şi capacităţile dezvoltate fiind competenţe reale căutate pe piaţa muncii, precum: editarea foto/video, exprimarea corectă în scris şi oral, jurnalismul şi capacitatea de promovare a unor servicii sau produse.
În timp ce ne facem griji pentru tot soiul de probleme mărunte, în comunitatea noastră există situații cu adevărat grave. Părinți ca noi luptă pentru viața copilului lor.
Ioana, elevă în clasa a III a, a fost diagnosticată în urmă cu aproximativ două luni cu leucemie acută limfoblastică cu celula B.
Dintr-o dată, un copil perfect normal, vesel și fericit, a ajuns într-o stare fizică și psihică deplorabilă, victimă a unei maladii foarte agresive. Din păcate, în urma tratamentului cu citostatice, au apărut complicații neuronale. În acest moment șansa la viața așa cum o știa ea este continuarea tratamentului în străinătate, imediat ce transportul se va putea face.
Evident, costurile sunt uriașe. Părinții sunt persoane normale, fără mari posibilități. În afară de Ioana, mai au încă două fetițe – Ana și Maria. Astăzi ei sunt disperați să își salveze copilul și nu ar refuza niciun ajutor din partea dumneavoastră. Ei dețin dosarul medical și vor oferi toate informațiile de care este nevoie în cazul în care cineva – persoane fizice, juridice, fundații etc.- le solicită.
Orice sprijin financiar este foarte important. Chiar și sume care par nesemnificative CONTEAZĂ. Nu degeaba spunem noi că puțin + puțin = MULT.
În afară de a dona și de a ne ruga prietenii să facă la fel, prietena asociației, Laura Bercaru vă invită să contribuiți și voi, după posibilități. Timp de două săptămâni va alerga cât mai mulți kilometri pe care vă roagă să îi “cumpărați” iar sumele rezultate vor fi donate pentru a contribui la tratamentul Ioanei. Cu toții putem să îi dăm o șansă la viață.
Cât mai multe share-uri și donații reprezintă tot atâtea șanse în plus pentru un copil și speranțe pentru o tânără familie care azi este greu încercată.
Puteți dona în contul ASOCIAȚIEI EDUCAȚIONAL CULTURALE PENTRU SPORT ȘI TINERET YOUTH 4 FUTURE (RO32BTRLRONCRT0541352201 deschis la BANCA TRANSILVANIA S.A.) sau în contul pus la dispoziție de tatăl Ioanei (Voicilaș Dan Marius – RO22OTPV130001364042RO01).
Un erou, conform Dicționarului Explicativ al limbii române, este o persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori muncă. Ostaș căzut pe câmpul de luptă. Sau este un personaj principal al unei opere literare, personaj principal al unei întâmplări; persoană care într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa.
Deși aceasta este definiția termenului de erou, eu nu cred că un erou se limitează numai la asta. Eu cred că un erou și ce credem noi a fi un erou diferă de la om la om. Un erou poate să fie tatăl tău. Un erou poate să fie mama ta. Un erou poate să fie un prieten. Un erou poate să fie un personaj dintr-o carte sau dintr-un film. Un erou poate să fie oricine care îndeplinește criteriile tale.
Când am terminat de citit „O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell și am văzut că pe ultima pagină sunt câteva întrebări they got me thinking, especially una despre Winston, personajul principal. It went like: Winston ajunge să îl iubească pe Fratele cel mare, să o trădeze pe Julia, femeia pe care o iubea, iar rebeliunea lui eșuează. Mai poate fi considerat un erou?
Cum am spus, nu există o definiție pentru un erou, nu există o listă de criterii pentru a fi „admis” în clubul eroilor. Da, Winston este personajul principal al operei, dar nu asta îl face un erou. Acțiunile sale, gândurile sale, dorințele sale îl fac un erou. De-a lungul cărții se descrie viața lui Winston, se descrie Oceania, se descrie societatea totalitară în care acesta trăiește. Este descris fiecare aspect al vieții, modul în care Partidul dorește să controleze orice acțiune, orice gând, orice dorință a individului. Și, în mijlocul acestei distopii, se află Winston. Un angajat în Ministerul Adevărului.
Nu o să fac un rezumat al vieții acestuia și al cărții deoarece sigur veți găsi unele mai bune și mai detaliate decât ce aș putea scrie eu. Dar ce trebuie să știți despre Winston este că acesta, spre deosebire de toți colegii săi, nu îl iubește pe Fratele cel Mare. Nu iubește Partidul. Nu iubește continuul război. Nu îl urăște pe Goldstein și rebeliunea sa. Este diferit. Și, deși știe că este imposibil să răstoarne Partidul, el tot încearcă. Acesta o cunoaște pe Julia, și ea o angajată a Ministerului Adevărului. După câteva luni, aceștia se decid să discute cu O’Brien, un membru al Partidului, și intră în Frăția, o organizație anti-Partid. La câteva săptămâni după, aceștia sunt prinși de Poliția Gândirii. Sunt torturați și, înr-un final, se leapădă de gândurile împotriva Partidului dar și de iubirea pentru celălalt. Așa că vine și întrebarea. Mai poate fi considerat Winston un erou?
Părerea mea este că da, Winston încă poate fi considerat un erou. De ce? El nu a ales să fie spălat pe creier de Ministerul Iubirii și de Poliția Gândurilor. El nu a ales să nu o mai iubească pe Julia. El nu a ales să fie trădat de O’Brien. Da, și el știa că revoluția sa va eșua. Dar exact acest lucru îl face un erou. Exact faptul că știa că puținul pe care îl va face în prezentul lui ar putea să aibă efecte majore peste câteva generații, faptul că era dispus să se sacrifice și, până la urmă a și făcut-o, pentru cauza în care credea îl face un erou. Îl face un ideal la care putem numai aspira. Da, ajunge ca într-un final să îl iubească pe Fratele cel mare și să nu mai simtă nimic pentru Julia, dar asta nu-l face un anti-erou. Nu. Asta îl face un martir al sistemului, cineva care a ales să se ridice și să lupte împotriva Partidului și absolut tot ce acesta înseamnă, deși știe că nu are cum sa izbândească.
Winston este un erou, și încă unul dintre cei mai puri și memorabili.
Am întâlnit-o pentru prima oară pe Rodica într-o dimineață însorită de sâmbătă. Am stabilit că ne vedem la o cafea, să povestim despre Mario, despre afecțiunea lui, despre nevoile lui, despre terapii, despre cum facem campania asta. Aveam niște emoții teribile. Mi-e greu să fac față suferinței celorlalți, mai ales când acestea au legătură cu un copil. Și eu sunt mamă și pot să îmi imaginez măcar un pic ce înseamnă să îți vezi copilul altfel decât ceilalți. Nouă, părinților de copii normali, ne e greu și când sunt răciți…
M-am dus la întâlnire cu inima cât un purice, mi-era teamă să nu fac vreo gafă, mi-era teamă că întrebările mele aveau să-i provoace suferință. Totuși, aveam nevoie să aflu informații concrete. Așa că ne-am așezat amândouă, cuminți, la o cafea și am început să povestim. Rodica are niște ochi albaștri și senini și un surâs atât de luminos, că nu te mai saturi s-o privești. Inspiră calm și răbdare. E un om bun și blând. Pare firavă la prima vedere. Dar sub chipul ei calm se ascunde o femeie puternică. O luptătoare. De mai bine de cinci ani luptă cu îndârjire cu afecțiunea lui Mario, care a fost diagnosticat cu o boală rară – Sindromul Sanfilippo, denumit astfel după numele medicului, care l-a descris, în anul 1963. Este o boală genetică rară al cărei debut are loc între vârsta de 2 – 6 ani, vârstă până la care copilul se dezvoltă normal. Se instalează hiperreactivitate, agresivitate, retard în dezvoltare, tulburări de somn, surditate, convulsii; limbajul este sărac, pronunţia dificilă, iar unii copii nu pot învăţa să vorbească.
Sindromul Sanfilippo are patru subtipuri: A, B, C și D. Mario a avut neșansa să fie diagnosticat cu tipul A al sindromului, cel mai sever dintre toate. Din păcate, nu există un tratament specific pentru această boală. Deocamdată există doar tratament simptomatic și, în mare măsură, de susținere.
Mario merge de 13 ori pe săptămână la terapie ocupațională și comportamentală. De 13 ori pe săptămână, oameni buni! Ca să poată face diferența între un obiect mic și unul mare, între un cerc și un pătrat, între albastru și roșu. Pe Mario trebuie să îl ajute cineva să deprindă operațiuni simple, cum ar fi îmbrăcatul și dezbrăcatul. Dacă nu exersează constant, Mario uită gesturi simple, cum ar fi mâncatul. Uită să zâmbească. Să bată din palme. Să te privească în ochi. Uită gesturi care, pentru noi ceilalți, sunt atât de firești, că nici nu conștientizăm când le facem. Pentru a-și păstra abilitățile dobândite prin terapiile ocupaționale și comportamentale, Mario mai face și alte terapii: cu delfini (la o aruncătură de băț, în Ucraina, la Odessa) și cu cai (asta mai aproape, în Ilfov).
Toate astea costă. Am încercat să fac un calcul aproximativ cu Rodica:
terapiile ocupaționale costă 560 de lei pe săptămână, respectiv 2.240 de lei lunar;
terapia cu delfini, 20 de ședințe pe an, aia din Ucraina, de la Odessa costă undeva pe la 20.000 de lei pe an;
terapia cu cai, la care merge cam 6 luni din an, costă în jur de 3.600 de lei pe an, fără costurile de deplasare;
Știți câți bani primesc Rodica și Mario de la statul român? 2.000 de lei pe lună. Suma asta nu acoperă nici măcar costul terapiilor comportamentale și ocupaționale. Iar astea sunt vitale pentru Mario. Dacă mai punem la socoteală că acest copil are nevoie și de controale perioade la medici specialiști (cardiolog, oftalmolog), de analize, de medicamente, de drumuri în Belgia la medicul curant, de mâncare, haine și jucării, familia asta iese cu mult pe minus.
Din păcate, în România nu există medici specialiști pentru cei diagnosticați cu această boală. Nici măcar nu se știe exact numărul copiilor bolnavi. Nu există grupuri de suport pentru părinți. E ca și când afecțiunea asta nu există… Și atunci demersurile părinților în încercarea de a ameliora starea copiilor bolnavi sunt și mai dificile, și mai costisitoare. De pildă, Mario are un medic curant în Belgia, fiindcă niciun medic din România nu își asumă responsabilitatea de a-l monitoriza. Au dat bir cu fugiții și medicii de la Cluj, și cei din București. La fiecare problemă de sănătate, părinții lui iau legătura cu medicul din Belgia. Noi, ceilalți, când ni se îmbolnăvește copilul, dăm o fugă la medicul de familie din cartier sau la medicul specialist de la o clinică din apropiere. Părinții lui Mario sunt nevoiți să dea o fugă până în Belgia. Sau măcar să contacteze medicul de acolo.
Pe pagina de Facebook, special creată pentru Mario, părinții acestuia îi spun povestea: ”În ultimul timp am văzut că tot mai multe ONG-uri sunt înființate, noi am tot amânat crezând că ne putem descurca singuri cu toate costurile terapiilor copilului nostru Mario, clinicile la care trebuie să mergem pentru investigații și tratamentul pentru care trebuie să ajungem în Belgia dar costurile sunt din ce în ce mai mari, de aceea am înființat ASOCIAȚIA ÎMPREUNĂ PENTRU MARIO pentru a-l putea ajuta mai mult decât o facem. Mario este diagnosticat cu o boală rară Sindromul Sanfilippo pentru care nu există tratament. Această afecțiune este progresivă, agresivă care afectează tot, în prezent Mario are ficatul și splina mărite, miopie, insuficiență mitrală și aortică, deformări osoase, întârziere mare pe limbaj și alte complicații, iar fără tratament poate să piardă toate achizițiile, să nu mai poată merge, să nu mai poată mânca dar avem speranța că în curând va apărea tratamentul și boala va stagna.”
O vreme, părinții lui Mario au putut să facă față acestor cheltuieli. Dar acum nu mai pot. Și cer ajutor. Iar noi putem să îi ajutăm.
Datele necesare pentru donații: ASOCIAȚIA ÎMPREUNĂ PENTRU MARIO Cod de identificare fiscală: 42426134 Cont: RO67BTRLRONCRT0542388501 deschis la Banca Transilvania
Nu vă sfiiți să faceți o donație, cât de mică! PUȚIN + PUȚIN = MULT
Socotiți câți bani ați cheltuit pe lucruri inutile în ultima săptămână.
Socotiți câți bani ați dat pe mâncarea pe care tocmai ați aruncat-o din frigider.
Socotiți câți bani cheltuiți pe țigări într-o săptămână.
Socotiți câți bani cheltuiți pe ciocolată (chiar dacă nu fumați, un viciu tot aveți) Faceți niște calcule simple. Încă mai ezitați să faceți o donație?
